Eminescule, an de an ne pui pe jar și jale la examene din cauza „LUCEAFĂRULUI” tău! MANUSCRISUL ORIGINAL încă există, are 136 de ani vechime și se găsește la Academia Română: „Din rude mari împărătești / Un ghiocel de fată”

Urmărește A1 pe Discover

Deși 136 de ani reprezintă aproape un secol și jumătate, iar „durata de viață” a unei foi de hârtie este uneori estimată și la numai cinci decenii (în funcție de calitate, condiții de depozitare, umiditate, înălbitori optici), manuscrisul original al „Luceafărului”, cel mai lung și mai cunoscut poem din Literatura Română, poate fi văzut și „palpat” și astăzi, la Biblioteca Academiei Române din București.

Rime „întortocheate și crucișe”, tăieturi și dragoste carnală.

De altfel, Ana Iorga, jurnalistă și lingvist, a prezentat la „Neatza” manuscrisul original al poemului, încercând să „deslușească” gafele absolvenților de clasa a XII-a la bacalaureat, cei care au avut ca subiect la partea a III-a a probei de Limba și Literatura Română, comentariul unei poezii eminesciene. Și nici nu e de mirare că majoritatea a ales „Luceafărul”, deși s-au împotmolit în „rima întortocheată” sau „crucișă” sau în povestea inocentă a Cătălinei cu Cătălin, rezumată într-o „perlă” nestemată: „și-o trăgeau în spațiul rustic, așa, mai de iubire eminesciană”.

Ana Iorga a remarcat faptul că Eminescu a zăbovit mult timp la „Legenda Luceafărului”, așa cum a numit inițial poezia, revenind de multe ori asupra versurilor. „Din rude mari împărătești / Un ghiocel de fată”, de exemplu, a devenit ulterior celebrul vers pe care românii îl învață astăzi din manualele școlare.

Anastasia, fetița-fenomen care recita tot „Luceafărul” la doi anișori, a crescut mare! A terminat clasa a II-a, studiază flautul, face înot și patinaj, merge cu rolele și-i place muzica rock. INTERVIU

Eminescu a stat la „Luceafăr” zece ani și prima dată i l-a citit Veronicăi

Primăvara lui 1882. Geniul de la Ipotești are 32 de ani, primele semne de slăbiciune fizică sunt eclipsate de năduful din inimă, căci Mihai este îndrăgostit nebunește de Veronica, muza lui. De zece ani „pitrocește” un poem magistral, inspirat din lirica nemțească.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Pe 17 aprilie 1882 îi comunică muzei sale, pe care o numește „regina stelelor, graziosa, graziosissma donna” faptul că „lucrarea mea e sfârşită şi n-am decât s-o copiez…” Criticii literari cred că poetul i-a citit prima dată poemul ei, înainte de a-l prezenta în fața junimiștilor.

„Luceafărul” a fost începută încă din 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883, în „Almanahul societății studențești România Jună” din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost reluat apoi în același an în revista „Convorbiri literare” și în final în volumul princeps intitulat „Poesii” sub îngrijirea lui Titu Maiorescu, publicat în anul 1884.

Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy) a anunțat în ianuarie 2009 că „Luceafărul” este cel mai lung poem de dragoste.

Râzi cu gura până la urechi, nu alta! Au sosit deja perlele de la bac. Dani Oțil s-a distrat de minune: „Luceafărul este cea mai marfă poezie citită până în 2018!”

Surse: Wikipedia, Ana Iorga