Sigur ca, pana cand nu vom dovedi ca suntem in stare sa ispravim restructurarea economiei - o casa pe care am inceput-o, dar a carei constructie am lasat-o vraiste, nu vom avea sanse reale sa aderam la euro.
Nu ne va cere insa nimeni sa fi finalizat restructurarea... inainte de a sustine examenul de admitere. Ci sa aducem garantii de credibilitate. Ca putem sa ducem la bun sfarsit constructia casei pe care am inceput-o.
Proband, desigur, cu indeplinirea celor cinci criterii de convergenta nominala si atacand semnificativ criteriile de convergenta reala carora Uniunea Europeana, aflata acum intr-o competitie dura pentru competitivitate, le acorda o atat de mare insemnatate. Ca sa atingem acest prag, nici politicienii, in general, nici guvernantii, in special, n-au dreptul sa fie fatalisti. Daca au acceptat puterea, sunt datori sa-si duca crucea si sa forteze reformele.
Din nefericire, si in cealalta "tabara", a celor fara putere, fatalismul tine inca speranta la distanta. O mare parte a populatiei a devenit sceptica. Si nu crede ca mai are rost sa sustinem vreun examen, pentru ca nu l-am trece.
Societatea a obosit sa-si mai inchipuie in vreun fel viitorul. Desi, in viitorul apropiat, pana in 2015-2016, o mare batalie tot va trebui sa dam, fie pentru trecerea la euro, fie pentru un leu puternic. Pentru oricare varianta vom opta, tot nu vom putea sa evitam, in Romania acestor ani, o restructurare a intregii politici economice in contextul unui dur conflict de obiective.
Criza ne-a impins intre doua tipuri de constrangeri, unele de natura interna, in cap cu deficitul bugetar, altele de natura externa, cap de afis fiind deficitul balantei de plati. Daca in 2009, balanta platilor si incasarilor externe a fost sever ajustata, dar fara sa fi fost gasite si leacuri pentru celelalte deficite, in 2010 au fost facuti cativa pasi importanti catre echilibrarea bugetului si cresterea productiei industriale, cu deosebire a exportului.
Acum, in 2011, pe fondul iesirii din recesiune, Romania va fi obligata sa articuleze pentru anii urmatori un program viabil de politici macroeconomice si structurale, asigurandu-si astfel consolidarea cresterii PIB-ului si depasirea crizei. Si atunci, de ce n-am folosi aceasta imensa sansa ca sa cuplam programul iesirii din criza cu grabirea pregatirilor pentru trecerea la euro?
Ce inseamna a miza pe euro in 2015? Calea cea mai scurta, fara sa mai pierdem nici macar un singur an, de a da o sansa sperantei intregii societati. Prin programe eficiente in economia reala, in economia monetara si in economia publica. Fiindca societatea romaneasca nu-si mai poate lasa economia prada conjuncturilor, continuand sa cheltuiasca mult peste nivelul veniturilor si ignorand cerintele competitivitatii.
Si cu atat mai mult nu mai poate sa tolereze vechile practici din companiile de stat, unde se risipesc multi bani, se consuma mult capital fix pentru a produce an de an mai putina valoare adaugata.
Mai pot fi lasate structurile ruginite sa produca blocaj si saracie, sub pretextul ca nu suntem inca pregatiti pentru schimbare? Romania nu poate inainta fara un nou model economic, care sa aduca bunastarea la care ravnim. Un model bazat pe un raport echilibrat intre productie si consum, pe investitii, pe inflatie mica, pe cursuri stabile, pe un deficit bugetar care sa se incadreze in cerintele europene.
Fara o economie cu companii stabilizate, care sa-si fi incheiat liberalizarile, privatizarile, restructurarile, sa-si fi asigurat functionalitatea si un grad inalt de competitivitate, atat iesirea din criza, cat si trecerea la euro raman vorbe in vant. Astazi, cand viata pe planeta e complicata sau de-a dreptul insuportabila in conditiile recesiunilor prelungite, economia are greutatea primei viori. Cu atat mai mult la noi.
Sursa: Jurnalul National
Foto: Intactimages
Dan Voiculescu: “Implicarea FMI in deciziile macroeconomice din Romania este alarmanta"... Jeffrey Franks: BNR trebuie sa-si ajusteze politicile pentru a se atinge tinta de inflatie în 2012...
