Două conace-monument de arhitectură din judeţul Giurgiu, scose la vânzare

Proprietatea Mociorniţă are un preţ de pornire de 600.000 de euro, fiind estimat între 700.000 şi 750.000 de euro. Conacul, construit în 1920, la 30 de km de Bucureşti, pe malul râului Neajlov, dispune de 13 camere, şase băi.

Domeniul Mociorniţă a fost extins în anii '40 de ministrul plenipotenţiar Renato Bova Scoppa, ambasador al Italiei în România în perioada 1941-1945, care l-a transformat în reşedinţa sa de vară.

Potrivit Artmark Historical Estate, clasat ca monument istoric de importanţă locală în Lista Monumentelor Istorice, conacul îmbină din punct de vedere arhitectural elemente stilistice locale (turnul fortificat şi masivitatea specifice culelor, locuinţe fortificate cu rol de apărare dar şi de locuire) şi mediteraneene, specifice Toscanei - porticurile cu arcade şi punerea în valoare a relaţiei interior-exterior.

În 1945, Renato Bova Scoppa vinde proprietatea Margaretei Mociorniţă, fiica cea mare a celebrului antreprenor din România interbelică. Dumitru Mociorniţă (1885-1953) a fost cel mai important producător din industria pielăriei, un model de ambiţie şi tenacitate.

În 1948, conacul a fost naţionalizat şi a funcţionat în perioada comunistă ca primărie, şcoală şi dispensar.

După 2000, a fost retrocedat moştenitorilor Margaretei Mociorniţă, care l-au vândut în 2003 actualilor proprietari. În 2004, Conacul a fost clasat ca monument istoric de clasă B, şi în acelaşi an Parcul Natural Comana din vecinătate a fost declarat arie protejată. Noii proprietari au renovat conacul şi au transformat domeniul într-o fermă ecologică. În prezent, este complet utilat şi mobilat, fiind perfect funcţional.

Conacul Oteteleşanu (1895), construit în stil neoclasic, în satul Grădinari din judeţul Giurgiu, este pus în vânzare. Preţul este disponibil la cerere. Este una dintre reşedinţele de la ţară, unde îşi petreceau vacanţele, la începutul secolului XX, descendenţii familiei Oteteleşanu. Vara, proprietatea era animată de musafiri din protipendada bucureşteană.

Construit în stil eclectic, la sfârşit de secol XIX, conacul reflectă alinierea arhitecturii româneşti la un nou stil împrumutat din spaţiul francez.

Are elemente predominant neoclasice şi influenţe din Renaşterea franceză, reflecta gustul cosmopolit al claselor dominante ale vremii. Au fost preferate formele caracteristice eclectismului şi, în special, cele caracteristice academismului de şcoală franceză. Înconjurat de un parc de aproape două hectare, conacul are o suprafaţă construită desfăşurată de 1220 mp.

Faţadele sunt bine proporţionate, cu ramele ferestrelor detaşându-se pe un parament executat din cărămidă aparentă. Acelaşi stil se regăseşte şi la interior. Holul central este liber pe toate nivelurile, având deasupra un luminator.

Accesul în clădire se realizează pe faţadele nord şi sud prin intermediul unor terase şi scări impunătoare şi mai există un al treilea acces de serviciu, de unde se poate ajunge şi la subsol. Atât la exterior cât şi la interior există o simetrie a faţadelor, respectiv a compartimentării interioare. Pe domeniu mai există şi câteva construcţii anexe, degradate, dintr-o perioadă recentă, precum şi o fântână arteziană construită odată cu amenajarea parcului.

Aflat într-o stare precară, atât în exterior cât şi la interior, conacul impune un proiect de reabilitare pentru a impresiona din nou. Prin dimensiunile proprietăţii şi prin poziţionarea pitorească pe malul Argeşului, investiţia în reabilitare îi poate da o valoare deosebită, cu multiple posibilităţi de utilizare: casă de vacanţă, pensiune sau boutique-hotel, centru de evenimente, de bătrâni sau clinică de recuperare, conform Artmark.

Un atu important este proximitatea Bucureştiului - conacul se găseşte la doar 29 Km de Piaţa Victoriei - dar şi accesibilitatea, pentru că se află la doar câteva minute de ieşirea de pe autostrada A1, cu acces direct din drumul principal.

Sursa : news.ro