Pamantul se invartea si pe vremea in care oamenii abia coborasera din copac. Nu avem dovezi, dar banuim ca si pe atunci existau taxe si impozite. De exemplu, impozitul pe pestera si taxa pe liana. Vai de cel care a descoperit roata. El a platit primul impozit din lume pentru un vehicul. Acest Homo Impozitus pare sa fie stramosul romanului. Avem plata taxelor in sange. Indiferent ca ele sunt mari si ca salariile noastre sunt mici.
Nu ducem lipsa de cetateni responsabili cu frica de Dumnezeu si de penalizari. In orasele in care consiliile au ales sa mareasca impozitele, romanii se plang. Platesc si se plang, dar platesc. Au venit inca din primele zile ale anului pentru a prinde reducerea de 10%, chiar daca oferta autoritatilor e valabila pana la sfarsitul lui martie. In mai multe orase, cozile la taxe nu se mai masoara in oameni, ci in ore.
Ion, un salariat roman, castiga, in medie, 451 de euro pe luna. Aproape ultimul in topul salariilor europene. Inapoi da peste 30% din salariu.
Jean, un salariat francez, castiga 2.500 de euro pe luna. Si da inapoi 26%. Sigur, impozitul lui Jean e cat salariul lui Ion. Dar salariul lui Jean e de cinci ori mai mare.
Juan, salariatul spaniol, castiga 1.900 de euro pe luna. Si da inapoi 20%.
Dar nimeni, nimeni nu-i mai fericit decat Ivan. Nu e din Uniunea Europeana, dar castiga 1.100 de euro pe luna si da inapoi 10%. Sa se mai intrebe cineva de ce stiu rusii sa se distreze. Pentru ca au cu ce. In schimb, Ion este cetatean model.
Se plange, se supara, dar plateste la zi. Sa privim, totusi, partea buna a lucrurilor. Cand Jean, Juan si Ivan se uita la ce taxe plateste Ion, se gandesc ca el este cel mai bogat om de pe planeta.