Pe 1 februarie 2003, după ce şi-a terminat misiunea fără incidente, naveta Columbia s-a dezintegrat la reintrarea în atmosfera terestră, toţi cei şapte membri ai echipajului pierzându-şi viaţa
Deşi dezastrul fusese anunţat încă de la lansare, toţi sperau la o minune! Întregul echipaj de la bord, dar şi de la sol au avut speranţa până în ultima clipă. Mai aveau prea puţin până la aterizare ca să se mai întâmple ceva. Dar nu a fost să fie...
16 ianuarie 2003: Misiunea STS - 107, amânată de 18 ori în doi ani, ÎNCEPE!
Echipajul porneşte într-o misiune ştiinţifică, urmând să facă experimente legate de combustia în cazul unei gravitaţi reduse şi cercetări privind unele medicamente anti-cancer.
În timpul lansării o bucată din spumă izolatoare se desprinde şi loveşte aripa stângă, distrugând scutul termic de protecţie. Asemenea incidente, care presupuneau desprinderea unor bucăţi de spumă, mai avuseseră loc anterior şi erau considerate “un risc acceptabil”, pentru că nu avuseseră urmări.
Apoi, pe 1 februarie 2003, cu câteva minute înainte de aterizare, totul părea OK. LeRoy Cain, directorul de zbor, a dat semnalul pentru începerea procedurilor. Naveta a intrat în spaţiul aerian american. S-a anunţat că patru senzori hidraulici nu funcţionează normal, dar şi acest lucru a fost trecut cu vederea. La o viteză de aproximativ 21.000 km / h, în jurul orei locale 9.00, capsula a explodat. Pe imagini se observă cum directorul de zbor îşi dă seama de tragedie şi începe să plângă. Toţi cei şapte membrii ai echipajului (printre care şi două femei) au fost pulverizaţi.
Echipajul era alcătuit din: comandantul Rick Husband, colonel Air Force şi inginer mecanic; pilotul William McCool, comandant UŞ Navy; Michael Anderson, locotenent colonel şi fizician, responsabil de partea ştiinţifică a misiunii; Ilan Ramon, colonel în forţele aeriene israeliene şi primul astronaut israelian; Kalpana Chawla, inginer aerospaţial, născută în India; David Brown, căpitan US Navy, aviator şi chirurg; Laurel Blair Salton Clark, specialist în experimente biologice.
La bord se aflau şi câţiva viermi, cercetătorii urmând să vadă efectul lipsei gravitaţiei asupra fiziologiei acestora. Ca o ironie a sorţii, aceste mici creaturi au supravieţuit tragediei şi au fost recuperate, alături de rămăşiţele echipajului.
Datele adunate în timp au demonstrat că se puteau încerca două variante de salvare: recuperea echipajului cu o altă naveta spaţială sau repararea daunelor provocate, prin ieşirea în spaţiu a astronauţilor. Prima variantă ar fi fost mai plauzibilă, deşi foarte dificilă.
MOTIVUL MORŢII!
Potrivit anchetei, astronauţii au murit din cauza depresurizării rapide a cabinei, care nu le-a lăsat timp să-şi pregătească costumele speciale, care i-ar fi protejat. În urma acestei tragedii, misiunile spaţiale au fost suspendate până în anul 2005, fapt care a amânat şi finalizarea Staţiei Spaţiale Internaţionale
