În urmă cu 20 de ani, pe 24 martie 1999, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) lansa o campanie de bombardamente împotriva fostei Iugoslavii, ce era încă formată din Serbia și Muntenegru, pentru a pune capăt reprimării kosovarilor albanezi.
Kosovo, provincie sudică a Serbiei, populată în proporţie de 90% de albanezi, era la acea vreme scena unor confruntări între forţele regimului naţionalist sârb al lui Slobodan Milosevic şi gherila secesionistă. Acest război urma să se soldeze în final cu circa 13.000 de morţi, în principal albanezi, şi sute de mii refugiaţi.
În februarie şi martie 1998, forţele sârbe au lansat mai multe ofensive sângeroase împotriva separatiştilor albanezi din Armata de Eliberare a Kosovo (UCK), omorând numeroşi civili. În acest timp, țările membre ale NATO se temeau de o extindere a conflictului în Balcani, la numai trei ani de la semnarea acordurilor de la Dayton, care au pus capăt războaielor din Bosnia şi Croaţia.
„Înțelegem că după ce veți pleca, ne veți bombarda"
Emisarul american a încercat, pe 23 martie, să îl convingă pe Slobodan Milosevic, la Belgrad, să accepte o reglementare negociată a crizei, după alte negocieri eșuate. Însă, fără succes. El l-a întrebat pe preşedintele iugoslav, înainte de a părăsit palatal prezidențial: „Înţelegeţi ce se va întâmpla după ce voi pleca?". Slobodan Milosevic i-a răspuns: „Da. Ne veţi bombarda".
Astfel, după 24 de ore, în seara zilei de 24 martie, primele rachete de croazieră ale NATO au lovit Iugoslavia. Aceasta a fost prima campanie de acest tip din istoria Alianţei Nord-Atlantice, desfăşurată fără o autorizaţie explicită a ONU. Rusia, aliată istorică a Belgradului, şi China s-au opus oricărei rezoluţii care să permită o intervenţie militară.
Bombardamentele au continuat timp 78 de zile. În total, avioanele NATO au efectuat 38.000 de zboruri, dintre care 10.000 cu bombardamente şi 2.700 de misiuni împotriva apărării aeriene sârbe, potrivit cifrelor Alianţei.
Mai multe ținte ale bombardamentelor au fost ratate, fiind omorâți civili
În Operațiunea Forțele Aliate, podurile și fabricile, intersecţii feroviare, reţele electrice considerate ținte strategice, au fost bombardate. Rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune au fost folosite pentru a lovi obiective de înaltă apărare, precum instalații strategice în Belgrad șiPriștina.
Însă, bombele şi rachetele au greşit uneori ţinta, provocând critici vehemente. Numărul de civili ucişi în bombardamente nu a fost niciodată stabilit oficial. Cifrele pleacă de la 500 de morţi, potrivit ONG-ului Human Rights Watch, până la 2.500, potrivit oficialilor sârbi.
La 10 iunie 1999, Slobodan Milosevic a ordonat în final forţelor sale să se retragă din Kosovo, plasată luna următoare sub administraţia ONU.
Kosovo, care şi-a proclamat independenţa în 2008 şi unde mai locuiesc doar aproximativ 120.000 de sârbi, asigură că a fost recunoscută de 115 ţări, inclusiv de majoritatea ţărilor occidentale. Rusia şi China nu recunosc Kosovo, blocând orice perspectivă de aderare a acesteia la ONU.
Războiul din Kosovo (1998-99) a ucis peste 13.000 de oameni, dintre care cei mai mulți fiind albanezi.
A furat un avion și l-a izbit într-un club, intenționat! Pe cine a vrut să omoare, cu prețul propriei vieți. Imagini șoc... Erdogan: Cei care cumpără valută pentru deprecierea lirei turceşti vor plăti ”un preţ greu”...
