În 6 august 1945, un bombardier american B-29, numit Enola Gay părăsea Insula Tinian și se îndrepta spre Hiroshima, Japonia
Iar ținta nu era una aleasă la întâmplare: Hiroshima reprezenta la acea vreme unul dintre locurile neatinse de efectele bombardamentelor, iar consilierii președintelui Truman vedeau aici zona care, în urma unui bombardament, avea să rupă dorința de luptă a poporului japonez.
(Enola Gay, bombardierul care avea să schimbe cursul istoriei)
Hiroshima era un important post și comandament militar, prin urmare, un obiectiv strategic. Și cum zona nu suferise atacuri, fotografii puteau prezenta, ulteiror, fotografii clare cu daunele pe care urma să le producă o bombă atomică.
(Enola Gay după bombardarea Hiroshimei, 1945)
(Enola Gay după bombardarea Hiroshimei, 1945)
Podul ce unea râurile Honkawa și Motoyasu urma să devină ținta. La ora 8.15, Little Boy exploda, omorând instantaneu peste 80.000 de persoane și rănind grav alte 100.000.
(Little Boy, „vinovat” de moartea a peste 140.000 de oameni)
Bomba a explodat deasupra orașului, distrugând clădirile – hala industrială din centrul orașului, cunoscută astăzi drept Domul din Hiroshima, a suferit schimbări majore.
(Ruinele Domului din Hiroshima)
Martorii oculari au declarat ulterior că au văzut o imensă coloană de fum ce se ridica deasupra unor întinse zone incendiate. Temperatura ajunsese la 1.000.000 de grade Celsius iar luminozitatea depășea Soarele de 10 ori. Peste două treimi din clădirile Hiroshimei deveneau atunci istorie.
(Hiroshima după bombardament)
Copilotul bombardierului Enola Gay, Robert Lewis a exclamat:
Dumnezeule, ce am făcut?
(Hiroshima lăsată în urmă de Enola Gay)
În 30 de minute, o ploaie neagră cuprindea întreaga zona: mizerie, praf, funingine și particule radioactive erau împrăștiate în aer.
(Dezastru și teroare în Hiroshima)
Cea mai cruntă consecință a dezastrului a fost cea a pierderilor masive de vieți omenești. Numărul acestora nu va fi niciodată cunoscut cu exactitate. În această situație incertă, numărul estimativ al victimelor s-a ridicat de la 100.000, la 180.000. Cei mai mulți locuitori au murit în urma unor răni grave (60%), alții prinși între dărâmături (30%) și restul – alte leziuni (10%).
(Cadravele celor care nu au reușit să îi mai țină piept lui Little Boy)
Victime ale arsurilor
Supraviețuitorii prezentau pe corp diverse zone roșiatice, conforme cu gradul de arsură.
(Victime ale arsurilor, Hiroshima 1945)
Observatorii americani vorbeau despre prezența unor țesuturi cicatriciale excesive – cicatrice cheloide, ce trădau unele cazuri de malnutriție și grad ridicat de infecție.
(Tânăr, victimă a arsurilor)
În alte cazuri, persoanele prezentau limitare în mobilitatea articulațiilor (coate ori genunchi).
(Copil cu cicatrice cheloide și limitare în mobilitatea articulațiilor)
Victime ale altor tipuri de leziuni
Multe persoane și-au găsit sfârșitul între dărâmături. Însă, unii dintre supraviețuitori prezentau timpane perforate puse pe seama suprapresiunii declanșate de unda de șoc.
(Tânăr mutilat, Hiroshima 1945)
Victime ale radiațiilor
Efectele radiațiilor asupra celor rămași în viață, rezultate prin eliberarea de raze gamma în urma procesului de fisiune, s-au concretizat în timp: diaree cu sânge, modificarea sângelui – lipsa aproape totală a globulelor albe și deteriorarea măduvei spinării.
(Victime ale atacului cu bombă nucleară, Hiroshima 1945)
Gâtul, plămânii, stomacul și intestinele prezentau inflamații acute. Se manifestau semne de pierdere a poftei de mâncare, oboseală și disconfort general. Apăreau inflamații ale gingiilor, ale gurii și ale faringelui.
(Supraviețuitori, Hiroshima 1945)
Alte simptome s-au concretizat prin pierderea părului, prin ulcerații gastro-intestinale, prin hemoragii interne și prin deformări masive ale corpului uman sau ale organelor acestuia.
(Copii cu deformări masive ale corpului)
Radiațiile au afectat și reproducerea. Sterilitatea a reprezentat o constantă pentru următorii doi ani, în Hiroshima. Efectul bombei asupra femeilor însărcinate a fost devastator: numeroase avorturi spontane ori nașteri premature cu feți deformați.
(Copii cu diverse probleme de sănătate, Hiroshima)
De asemenea s-au înmulțit masiv cazurile de cataractă, leucemie și cancer divers.
Little Boy a reprezentat o armă de șoc și teroare. Avantajul acesteia nu a fost unul militar, ci politic. Din punct de vedere militar, Statele Unite câștigau puțin prin distrugerea Hiroshimei. Dar din punct de vedere civil, Japonia avea mult de pierdut. Noutatea acestei arme venea din ideea că ea comprima distrugerea catastrofică într-o perioadă foarte scurtă de timp, fapt ce schimba dramatic politica războiului și motivațiile oamenilor cu reală putere de decizie.
Albert Einstein și semnătura „atomică”. Cum avea să hotărască, fără voie, sfârșitul Hiroshimei în 1945... Zborul MH370: Fragmentul de aripă găsit în Insula Reunion aparține avionului dispărut...