Urmărește A1 pe DiscoverLech Kaczynski era la final de mandat, primul mandat ca presedinte al Poloniei, ales in 2005. Se pregatea de o campanie electorala infernala. Partidul pe care il reprezenta (Lege si Justitie - PiS) pierduse majoritatea parlamentara in 2007, la alegerile anticipate, in fata partidului liberal Platforma Civica, acesta propulsindu-l in functia de premier pe Donald Tusk. Anumite tensiuni intre presedinte si premier au existat in ultimii trei ani.
Donald Tusk fusese deja la Katyn, presedintele dorea sa ajunga simbata, 10 aprilie. Ziarul The Independent vorbeste ca Lech Kaczynski era iritat de Putin, pentru motivul ca l-a invitat doar pe premierul Donald Tusk la ceremonia de miercuri, 7 aprilie. The Independent remarca o anumita nemultumire a lui Kaczynski, care s-ar fi considerat „umilit" de Rusia. Vladimir Putin a avut un discurs abil, vorbind despre polonezii ucisi la Katyn, de „victimele terorii staliniste", fara sa prezinte scuze poporului polonez si fara sa pronunte cuvintele „genocid" sau „crime impotriva umanitatii". Intr-un fel, fostul presedinte Kaczynski dorea sa dea o replica, sa spuna citeva adevaruri fundamentale despre tragedia de la Katyn, din 1940. Asta in conditiile in care, de la Moscova, adevarul despre Katyn parea inghetat la dezvaluirile facute in anii '90 de Mihail Gorbaciov si Boris Eltin, primul vorbind de responsabilitatea sovieticilor in uciderea polonezilor, al doilea scotind din arhivele secrete sovietice ordinul prin care Biroul Politic al URSS, condus de Stalin, a dat ordin de ucidere, la propunerea lui Lavrenti Beria, fostul sef al NKVD. Stalin a ordonat aplicarea „pedepsei capitale", 22.000 de polonezi pierind intr-o actiune executata de NKVD. De la acel moment, din 1992, de la intilnirea Eltin-Lech Walesa, a inceput o investigatie a procuraturii rusesti, niciodata incheiata. Comemorarea de la Katyn avea, asadar, un fundal tensionat, atit in mediul politic polonez intern, cit si in relatiile ruso-polone.
Dar, dincolo de aceste drumuri incurcate spre locurile tragice ale istoriei Poloniei, ramine moartea presedintelui si a celor care l-au insotit. Toata disputa politica a amutit. Lumea a scos in evidenta meritele presedintelui Kaczynski. Adam Michnik a scris un admirabil editorial in Gazeta Wyborcza, in care a remarcat patriotismul lui Lech Kaczynski, admirabila daruire pentru cauza Poloniei. Si de la Moscova a venit o reactie de bun simt si de curaj din partea lui Mihail Gorbaciov, care scria simplu despre polonezi si rusi - „sintem frati" - si preciza, in Novaia Gazeta, ca momentul Katyn trebuie asumat deplin de autoritatile de la Kremlin, tocmai pentru a se putea construi o alta relatie: „Fara ca intregul adevar despre acest moment istoric al URSS si al Poloniei sa fie cunoscut, intre Rusia si Polonia relatiile nu pot fi fratesti". Sigur ca tragediile de la Katyn (1940) si Smolensk (2010) nu vor produce, peste noapte, o normalizare fara fisura a relatiilor ruso-polone, desi trebuie sa recunoastem ca Vladimir Putin nu mai poate sa rastalmaceasca istoria si va cauta sa se arate aproape de polonezi. Va conta si cum se va solda ancheta despre cauzele accidentului, cit de oneste si de transparente se vor arata autoritatile rusesti. Intre neincredere si bunavointa, durere si rani purulente, istoria este neasumata deplin la Moscova, iar la Varsovia tragedia intimplata in urma cu 70 de ani la Katyn scormoneste suflete, arde in constiinta urmasilor, apasa si tulbura prezentul. Polonezii n-au cum sa uite ca in 1939 tara lor n-a mai existat, expusa atit atacurilor naziste, incepind cu 1 septembrie 1939, cit si cotropirii sovietice, 17 zile mai tirziu. Polonezii n-au cum sa uite ca, in 1940, toti cei din elita (ofiteri, medici, profesori, ingineri, avocati, preoti) au fost masati la Katyn si impuscati vreme de citeva saptamini. Iar sovieticii au acoperit crimele, lansind din 1943 ideea ca trupele hitleriste i-ar fi ucis. Toata aceasta istorie de la Katyn e prezenta in Polonia, e stiuta, nu poate fi absorbita usor de trupul din prezent al natiei poloneze. Si totusi...
Ceea ce impresioneaza acum, dupa accidentul fatal de la Katyn, este imensa solidaritate a polonezilor. Este o solidaritate in care resentimentul este exclus. Pur si simplu, moartea a indepartat tensiunile, interne si externe, precumpanind unitatea Poloniei. Ministrul de Externe Radek Sikorski declara ca e prea devreme pentru a analiza impactul tragediei din 10 aprilie asupra relatiilor ruso-polone, dar adauga: „polonezii au simtit solidaritatea si compasiunea intregii lumi, inclusiv a rusilor". Intr-un fel, accidentul tragic de la Smolensk ii va obliga pe polonezi sa se mobilizeze pentru prezent, sa-i dea un contur refacut.
Ca intotdeauna in istorie, polonezii vor sti sa merga mai departe, memoria lor fiind o forma de libertate pentru viitor. Incercarile tragice intaresc un popor, aceasta este marea lectie a acestor zile, pe care polonezii o ofera cu semetie lumii intregi.
Sursa: observatorcultural.ro
