Viaţa lor arată ca un film, dar pentru ei e realitatea. Merg la serviciu trecând printr-o cuşcă, au apă şi curent electric în funcţie de deciziile din altă ţară, marea e la un pas, dar nu pot să o vadă fără aprobare. Pentru milioane de palestinieni, traiul de zi cu zi înseamnă o listă lungă de restricţii.
O cuşcă de metal e conexiunea între Betleem şi Ierusalim. Noi am făcut drumul o singură dată. Unii dintre localnici îl fac de două ori pe zi: la 5 dimineaţa şi după-amiaza târziu. Să plece şi să vină de la serviciu.
Daniela are paşaport românesc şi spune că asta îi aduce liniştea că românii din Consulatul de la Ramalah ştiu de ea. Dar nu are identitate locală. De 7 ani a depus actele pentru buletinul palestinian pe care autorităţile israeliene trebuie să-l vizeze şi încă nu a primit răspuns.
O viață între ziduri
În Teritoriile Palestinene, apa de la robinet curge, iar lumina se aprinde după un program stabilit de autorităţile israeliene. Ele controlează mare parte din infrastructura din Teritorii. Inclusiv pe cea rutieră. Există un singur drum care face legătura între Ramalah, Betleem, Ierusalim. E blocat. De 2 ore, femeile care au soţi, copii în închisoare, în închisorile israeliene spun că vor să facă asta până când protestul bărbaţilor lor va fi ascultat. De pe margine bărbaţii le susţin.
Palestinienii au totuşi un Guvern. Nu şi aşteptări de la conducătorii lor, care au în permanenţă acceaşi explicaţie Israelul e putere ocupantă, ei au controlul, ei pot să decidă lucruri şi să le pună în practică.
În teritorii, generaţiile crescute într-o captivitate bizară par să nu mai fie dispuse să aştepte. Doar unii au norocul să se poată întoarce la rudele din România sau alte zone liniştite.
Fostul premier grec Lucas Papademos, rănit într-o explozie în centrul Atenei. Teroriștii atacă din nou?... Terorismul rescrie şi doctrina NATO. Alianţa Nord-Atlantică, alături de coaliția anti-ISIS...
