Un român ne-a fost ghid în cea mai dureroasă călătorie. Iar lupta încă nu s-a încheiat. Peste 130 de focare sunt încă active.
O lume sfârşită ni se dezvăluie în faţa ochilor în călătoria noastră prin Australia. Nicio urmă de viaţă, doar pământ negru, fum şi resturi carbonizate. Suntem în Canberra, capitala ţării devastate de foc, unde mii de români încearcă să ia viaţa de la capăt.
Un român mutat în Australia își spune povestea
Lucian Burca a părăsit România în urmă cu cinci ani. Abia-şi găsise liniştea alături de soţie şi copil, când infernul s-a dezlănţuit. În două luni, speranţele sale s-au transformat în cenuşă.
Întrebat care este diferența între acest incendiu și altele care au avut loc în Australia, Lucian a spus:
„Deci aici e cea mai mare problemă, într-adevăr, pentru că Australia are un istoric foarte lung în privinţa incendiilor e vegetaţie. Practic, aşa se reciclează natura aici. Problema e că acum sunt extraordinr de întinse şi de grave. Fumul a fost adus către Canberra şi din cauza aceasta avem şi plouarea pe care o avem aici. Populaţia, din ce am observat, în momentul în care sunt valurile de fum care vin în Canberra, se refugiază în casă. Nu iese lumea pe stradă, deci este pur şi simplu un oraş fantomă. Un oraş fantomă într-o ţară făcută scrum. Din capitala Australiei, pornim spre Buxton, pe un drum pe care. cu greu îl poţi privi.”
Sate în care sute de familii şi-au construit o viaţă sunt acum aşezări fantomatice. Prin perdeaua de fum, înaintăm cu emoţie şi teamă. La fiecare pas, sub copacii carbonizaţi, puşi la pământ, se pot ascunde noi focare.
Pe coasta de nord-est, peste 130 de mici focare au reizbucnit. Pompierii duc o luptă continuă şi epuizantă cu focul. Sunt coordonaţi 24 de ore din 24 dintr-un centru de comandă. Aici, suntem martorii naturii imprevizibile. Vedem, în direct, zonele ameninţate.
David Stimson, ofţer în centrul de comanda: „Credem că un număr foarte mare de specii de animale au fost afectate de amploarea incendiilor. Ne putem imagina că întreaga populaţie de koala a fost distrusă, ceea ce e foarte trist, pentru că oricum erau într-un număr mic. O rană dureroasă pe care planeta nu o putea trata niciodată. Doar câteva specii au mai supravieţuit în pădurile arse. Din elicopter, salvatorii aruncă tone de cartofi dulci şi morvoci pentru ele.”
