Scriitorul şi jurnalistul Mathias Énard, orientalist, a fost protagonistul ultimei seri a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, unde a vorbit cu dramaturgul şi poetul Matei Vişniec despre literatura angajată, imigranţi, separaţia artificială între Orient şi Occident, despre intervenţia Statelor Unite şi Europei în ţări din Orientul Mijlociu, literatura subversivă din lumea arabă şi despre situaţia politică din Catalonia.
Născut în 1972, la Niort. A studiat limbile arabă şi persană şi a trăit mult timp în Orient - trei ani la Damasc, doi ani la Beirut şi un an la Teheran - unde a lucrat ca traducător şi profesor. A câştigat mai multe premii, între care Goncourt, pentru „Busola/ Bousolle” (2015), a primit însemnele Ordinului Artelor şi Literelor, în 2016. În limba română au fost traduse „Vorbeşte-le despre bătălii, regi şi elefanţi” şi „Busola”.
Plecat din Franţa de aproximativ 30 de ani, Mathias Énard continuă să scrie în franceză, îl bucură că este francofon, nu neapărat că este francez. Locuieşte la Bercelona din 2000, unde predă araba şi citeşte aproximativ o sută de cărţi pe an.
Situaţia din Catalonia nu e un semnal că Europa se fracturează, a opinat Énard. „Catalanii pro-Spania şi cei pro-independenţă sunt pro-europeni. Ca şi scoţienii. Nu ar trebui privită problema independenţei Cataloniei ca un pericol pentru Europa, catalanii sunt inofensivi. Problema e cum să ieşim din acest blocaj instituţional. Ar fi o adevărată sinucidere politică pentru cel care ar propune un referendum acum. Toată lumea este de acord că Spania are nevoie de o schimbare constituţională, dar nimeni nu ştie cum”.
Énard a debutat în 2003 cu romanul „La Perfection du tir”, recompensat cu Premiul celor cinci continente ale Francofoniei.
„Viaţa mea a fost schimbată de mai multe ori”, a spus scriitorul francez. „Mai întâi, când, pe la 12 ani, am văzut o carte imensă, «O mie şi una de nopţi». Nu am citit-o atunci, dar m-a impresionat. Îmi amintesc de acele imagini. Au fost primele care m-au transportat departe. Un alt fapt definitoriu a fost istoria artei. Eram fascinat de un curs de istoria artei islamice şi profesoara m-a îndemnat să mă înscriu la cursul de limba arabă şi persană. Am renunţat la istoria artei pentru a mă dedica celor două limbi”.
El este de părere că astăzi termenul orientalist trebuie divizat. „Un orientalist avea ca obiect de studiu Orientul - se interesa de istoric, limbă, geografie, toate aspectele culturale. Astăzi, e imposibil să spunem orientalist, pentru că fiecare are o specialitate”.
În timpul discuţiei au fost proiectate câteva imagini de la primirea premiului Goncourt. Fotografii cu zeci de jurnalişti care încercau să obţină o declaraţie. „Nu vă imaginaţi că jurnaliştii sunt înnebuniţi după literatură. Dar ziua aia este o nebunie. În ziua cu Goncourt, toată Franţa respiră literatură”, a spus el.
Distincţia i-a schimbat cursul vieţii, însă nu pentru mult timp. „Schimbă orarul zilelor care urmează, apoi oamenii mă recunosc pe stradă. Dar nu durează mult - vreo trei săptămâni. E ca un proiector. Are ecou în lume”, a afirmat Mathias Énard.
Întrebat dacă mai există scriitori angajaţi, Énard a răspuns: „De ce nu? Poate că nu mai seamănă cu Jean-Paul Sartre. Poate că nu oamenii în sine, dar cărţile sunt încă angajate. Cărţile mele oferă posibilitatea unei reflecţii îndelungate asupra societăţii şi a vieţii. Ele sunt opusul fluxului continuu de informaţii cotidian. Nu sunt manifeste, sunt angajate, dar într-un mod special. Relaţia mea cu realul este ceva angajat politic în sensul cel mai larg al cuvântului”.
Occident - Orient
Ce gândesc orientalii despre Europa? „Punctele de vedere diferă. De exemplu, viziunea unui turc din Istanbul asupra Europei e diferită de a unui libanez. Există proximită geografice, economice, desigur. Europa e un ansamblu care produce foarte multe imagini. Poate nu atât de multe ca Statele Unite. Exportăm mult din ceea ce gândim, modul de viaţă”, a explicat scriitorul.
„Dacă mergi în ţările cele mai sărace din această zonă - Egipt, Yemen, chiar Iran -, există o perspectivă contradictorie: Europa şi Statele Unite reprezintă o speranţă, iar speranţa asta este şi un blestem. Blestemul este acela că nu există altă soluţie decât să cedezi în faţa lor. Fie eşti sărac şi distrus de bombe la tine acasă, fie pleci, pentru a încerca să trăieşti mai bine, în ţările care te bombardează. Oamenii sunt destul de conştienţi de unde le vine nefericirea şi sunt la fel de conştienţi de faptul că se pot duce în Europa sau în SUA dacă vor să îşi îmbunătăţească viaţa”.
Vişniec a vorbit despre o generaţie tânără de intelectuali iranieni care promite, care e pregătită pentru democraţie. „Lucrul cel mai teribil acum ar fi izbucnirea unui război care să înroleze aceşti tineri şi să îi ducă pe front. Şi aşa ar fi nimicită o generaţie pregătită pentru democraţie. Şi există precedente”.
„Este unul dintre pericolele care ameninţă Iranul”, a spus Énard. „Să încercăm să fim mai optimişti. Exist puţine lucruri care separă Iranul de o democraţie autentică. Este vorba despre un zăvor constituţional, pentru că altfel este o democraţie parlamentară. Toţi candidaţii trebuie să primească aprobarea Consiliului Gardienilor Revoluţiei. Dacă e scoasă din Constituţie, este obţinută o democraţie parlamentară similară celei din Franţa. Desigur, e vorba despre tot felul de interese. Totul e consolidat de sancţiunile impuse de americani”.
Occidentul şi Orientul sunt puţin solubile, a mai spus el. „Întrebarea este de ce privim în continuare Orientul ca pe un pericol şi de ce nu reuşim să scăpăm de această imagine ca o zonă care ameninţă Europa? Politic, Occidentul se foloseşte de asta pentru chestiuni electorale. Islamul radical ameninţă, spun ei. Ne dăm seama că teroriştii radicali din Franţa sunt francezi, în marea majoritate. Ba chiar lucrează şi în poliţie, cum am văzut acum câteva zile. Problema nu e străinul care vine, ci vine din lucruri pe care nu le-am rezolvat din trecutul nostru colonial. Trebuie să nu mai privim totul în alb şi negru şi să vedem ce putem face”.
Intervenţia Statelor Unite în Irak, Siria şi Libia nu a avut niciun aport pozitiv, a subliniat el. „Oricum am privi, e imposibil să spunem că intervenţia Statelor Unite în Irak a adus ceva pozitiv. Distrugerea Irakului lui Saddam Hussein a fabricat organizaţia Stat Islamic, trebuie să recunoaştem. Acelaşi lucru s-a întâmplat în Libia. Războiul din Yemen, evident, nu aduce nimic bun. Din păcate, presiunea intervenţiei militare directe străine în Irak, Afganistan şi Siria a fost o catastrofă”.
Literatura subversivă în lumea arabă
Autorul francez este de părere că situaţia întregii literaturi este complicată, astăzi. „În lumea arabă - spunem aşa, dar de fapt este vorba despre ţări foarte închise, nu există echivalent al Uniunii Europene - cărţile nu circulă. Se găsesc foarte puţine cărţi de literatură contemporană din alte ţări din zonă, mai degrabă cele religioase şi literatură veche. Există şi instituţii prestigioase, precum Arabic Booker, care ajută ca un autor să devină recunoscut şi pe plan internaţional. În linii mari, situaţia cărţilor arabe pe plan internaţional e foarte tristă”.
O problemă o reprezintă şi limba în care se scrie. „Nu se scrie în limba vorbită. Dacă se scrie în acelaşi fel din Golful Persic până în Atlantic, nu se vorbeşte la fel. Trebuie să fi mers la şcoală, să ai un anumit nivel de educaţie pentru a putea citi. Sunt multe ţări în care oamenii nu au suficiente cunoştinţe pentru citi aceste cărţi. Este vorba despre cărţi scrise în araba literară. În anii 1980 - 1990, în Egipt, în perioada dictaturii, dacă eraţi poet şi scriaţi lucruri împotriva guvernului, armatei în araba clasică, puteaţi trăi liniştit. Dacă făceai un singur poem în dialectul arab respectiv despre situaţia reală, împotriva presiunii politice, ajungeai imediat în închisoare. Asta spune multe despre conştiinţa conducătorilor”.
Cea de-a şaptea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi a avut loc între 2 şi 6 octombrie. Între cei 300 de invitaţi s-au numărat scriitori, traducători, editori, organizatori de festivaluri, librari, distribuitori de carte, manageri şi critici. Programul a cuprins 130 de evenimente. Protagoniştii seriei de evenimente Serile FILIT au mai fost anul acesta María Dueñas, Richard Ford şi Mihail Şişkin.
Sursa : news.ro
Premiile Nobel pe 2019 vor fi anunţate începând de luni la Stockholm şi Oslo... Casa Albă: Forţele americane nu vor susţine operaţiunile Turciei în Siria pentru crearea ”zonei sigure”...
