SPECIAL: Super-sarcofag la Cernobal, la 26 de ani de la dezastrul nuclear

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Sambata, 26 aprilie 1986, in timpul unei operatiuni de testare, miezul atomic al reactorului numarul 4 al centralei de la Cernobal nu s-a mai putut raci, din cauza unei supratensiuni ce a defectat atat sistemele primare, cat si pe cele de urgenta, si a explodat. Zeci de oameni au fost ucisi pe loc, iar sute de mii au fost contaminati de norul radioactiv mortal, ce s-a raspandit deasupra vestului fostei Uniuni Sovietice si a Europei. Dar, Natiunile Unite estimeaza ca numarul real al deceselor, in urma primului accident nuclear de gradul 7 din istorie (al doilea a avut loc pe 11 martie 2011, in urma cutremurului devastator si al tsunamiului care a lovit Japonia si centrala nucleara de la Fukushima), ar putea depasi, in timp, 4.000, din cauza efectelor latente ale expunerii la radiatii de o mare intensitate, precum cancerul tiroidian si leucemia.

Mai multe grupuri de cercetatori se tem insa ca, in ultimii 25 de ani, radiatiile de la Cernobal au contribuit la cresterea cu peste 50.000 a numarului imbolnavirilor de cancer, in urma carora peste 25.000 de oameni au murit sau vor muri.

Imediat dupa dezastru, circa 65.000 de locuitori au fost evacuati, orasele Cernobal si Pripiat fiind parasite si in ziua de astazi, si a fost stabilita o "zona de alienatie", o zona de excludere, cu o raza de 30 de kilometri in jurul centralei. Iar, pana in decembrie 1986, reactorul a fost sigilat si acoperit cu un sarcofag gros, din beton. Dar, chiar si in ziua de astazi, nivelul radiatilor este atat de mare, incat cei care pazesc si administreaza platforma centralei nu au voie sa lucreze mai mult de 5 ore pe zi si cel mult 15 zile consecutive, cu o pauza de alte 15.

Santier "titanic", pentru noul sarcofag

In ultimii ani, specialistii au identificat cateva fisuri in sarcofagul vechi, din beton. Iar la summit-ul G8 din 1997, de la Denver, Uniunea Europeana, Statele Unite si Ucraina au pus bazele unui plan de ecologizare si protectie, ce prevede ridicarea unui nou sarcofag special. Dar proiectul a fost semnat in 2007, iar operatiunile au fost demarate abia anul acesta, la 26 de ani de la dezastru, pe 15 martie, cand un prim vapor, incarcat cu o mie de tone de placi de otel speciale, a parasit portul din Venetia (Italia), cu destinatia Odesa (Ucraina).

De aici, materialele au fost preluate de un convoi de camioane si duse 600 de kilometri spre nord, pana la Cernobal. Iar, pana in iunie 2013, specialistii estimeaza ca vor termina de asamblat "platosa" din otel si aluminiu, ce va cantari circa 23 de mii de tone, adica, aproape de trei ori greutatea Turnului Eiffel. Conform proiectului, aceasta va avea 108 metri inaltime, 162 de metri lungime si doua straturi de "fier", cu o grosime de 12 metri, pentru a impiedica sa iasa orice urma de radiatie pentru cel putin un secol.

Lucrarile la noul sarcofag sunt estimate a se incheia in toamna anului 2015, costul final fiind estimat la 1,54 miliarde de euro, fata de proiectia initiala de 930 de milioane.

Santierul faraonic in cifre:

- 400 de stalpi metalici, de un metru in diametru, umpluti cu beton si "ancorati" la 25 de metri adancime, vor constitui fundatia sarcofagului

- 80.000 de metri patrati de panouri din materiale compozite vor asigura etanseitatea "platosei"

- 600.000 de buloane de 30 de milimetri sunt prevazute pentru asamblarea sarpantei metalice

- 189 de kilometri de cabluri electrice vor fi instalate pentru sistemul de supraveghere al interiorului viitorului sarcofag

- 23 de usi blindate, de 8 metri pe 8.6, cuplate la zone de decontaminare, vor deservi sarcofagul

Operatiune complicata

Proiectul noului sarcofag de la Cernobal a fost elaborat in peste un milion de ore de proiectare, specialistii trebuind sa ia incalcul mult mai multi factori, decat in cazul unei constructii obisnuite, precum efectul radiatiilor asupra materialelor, riscurile de coroziune ale componentelor metalice si asigurarea unei temperaturi si a unei umiditati controlate sub "platosa". Din acest motiv, de exemplu, va fi construita o instalatie speciala de ventilatie, cu o tubulatura lunga de peste patru kilometri. De asemenea, structura a fost proiectata sa reziste la temperaturi de pana la 700 de grade Celsius.

Pe teren insa, situatia este si mai complicata. Din cauza nivelului ridicat de radiatii, structura de otel va fi asamblata la circa 300 de metri de reactor si, apoi, transportata pe niste sine gigantice, cu ajutorul unor dispozitive hidraulice controlate de calculator, pana deasupra acestuia. Dar, chiar si asa, pentru ca muncitorii sa poata lucra in conditii de securitate acceptabila, a fost nevoie de decontaminarea a aproape noua hectare de teren, prin turnarea unui strat de beton, gros de 30 de centimetri.

Foto: wikimedia.org