Ucraina, o tara “sfasiata”. Crimeea, “marul otravit” al Rusiei

Sfarsitul anului 2013 si inceputul anului acesta au fost marcate de criza profunda prin care trece marele vecin de la est, Ucraina. Pentru intelegerea situatiei cauzele trebuie cautate nu numai in evenimentele recente, ci mai ales in istoria tumultoasa a acestei natiuni prinse in lupta dintre marile puteri, Rusia fiind principalul pion.

Ucraina este cea mai mare tara din Europa dupa suprafata si a sasea dupa populatie, dar spre deosebire de statele cu care se poate compara nu este nici pe departe un stat consolidat. Aparuta ca stat independent abia in 1991, dupa destramarea U.R.S.S., Ucraina isi cauta in continuare drumul, iar proiectul de tara nu a putut fi inca gasit din cauza diverselor orientari existente in spatiul politic, cultural, etnic si religios al tarii.

Rusia Kieveana, prima mare putere a slavilor estici, isi are originea pe teritoriul de azi al Ucrainei in jurul anului 1000. Odata cu acest stat a aparut si crestinarea in rit ortodox a locuitorilor din aceasta zona. Mostenirea acelei perioade este acum disputata atat de Rusia cat si de Ucraina. Dupa destramarea Rusiei Kievene si apoi distrugerea ei completa de catre marea invazie mongola, Polonia si Marele Ducat al Lituaniei au preluat controlul asupra vestului, centrului si nordului Ucrainei, incepand cu secolul al XIV-lea. In acest timp sudul si Crimeea au intrat sub controlul tatarilor.

Dominatia poloneza asupra unei mari parti a Ucrainei a durat pana in secolul al XVIII-lea si s-a dovedit foarte importanta. Supusa unei puternice presiuni nobilimea autohtona a trecut la romano-catolicism si s-a polonizat pentru a-si pastra pamanturile si privilegiile. In 1595 a aparut Biserica Greco-Catolica Ucraineana in urma Uniunii de la Brest, biserica ce se va dovedi extrem de importanta pentru viitorul natiunii ucrainene. Inclusiv limba ucraineana a suferit o influenta sesizabila pana astazi din partea limbii poloneze. In aproximativ aceeasi perioada in estul Ucrainei principala forta au constituit-o cazacii, oameni liberi stabiliti in zona raurilor Nipru si Don, care au ramas fideli religiei ortodoxe.

Secolul al XVIII-lea a adus schimbari masive in privinta teritoriilor locuite de ucraineni. Steaua de mare putere regionala a Poloniei a apus, in locul ei ridicandu-se Rusia si Austria, care au preluat controlul asupra Ucrainei. Estul, centrul si sudul au intrat sub dominatie ruseasca, in timp ce vestul, Galitia si Volinia, au fost ocupate de austrieci. Din acest moment a inceput o dezvoltare diferita a acestor zone, care se resimte pana astazi.

Rusia devine principalul factor de influenta in teritoriile ucrainene

Pamanturile ocupate de Rusia tarista au fost supuse unei intense politici de colonizare si rusificare. Rusa a devenit singura limba folosita in scoli, administratie si biserica. Orice tentativa de exprimare a unei identitati ucrainene a fost violent reprimata de Ohrana (serviciul secret) tarista. Pana la Primul Razboi Mondial a inceput si dezvoltarea industriala in est, fapt care a intarit rusificarea, mai ales a oraselor. In acelasi timp, in vest, austriecii au permis dezvoltarea libera a culturii si limbii literare sub patronajul Bisericii Greco-Catolice, ceea ce a produs o adevarata renastere nationala, desi s-a facut in umbra polonezilor din Galitia, iar ucrainenii au ramas cea mai inapoiata natiune din intreg Imperiul Austro-Ungar.

Primul Razboi Mondial i-a gasit pe ucraineni in tabere diferite. Milioane dintre ei au luptat sub drapel rusesc, iar sute de mii sub steagul austro-ungar. Prabusirea celor doua imperii a fost vazuta de patriotii in frunte cu Semion Petliura si Mihail Hrusevski ca ocazia de a forma un stat independent ucrainean, in acest scop formandu-se la Kiev Rada Suprema. Dar Ucraina a fost prinsa in valtoarea Razboiului Civil din Rusia iar cea mai mare parte a teritoriului ei a fost ocupata de bolsevici, Galitia a revenit Poloniei si Rutenia Subcarpatica Cehoslovaciei. Visul unui stat separat s-a spulberat rapid din cauza lipsei de unitate si a interventiei externe.

In perioada interbelica Ucraina Sovietica a fost victima Holodomorului, marea foamete organizata de Moscova, si a Marii Terori impuse de Stalin, care au costat viata a milioane de ucraineni. Din punct de vedere cultural, dupa o scurta perioada de dezvoltare nationala, politica de rusificare a fost reluata. Economic, a inceput un amplu proces de industrializare conform planurilor cincinale comuniste. In Polonia organizatiile politice si culturale ucrainene au fost reprimate, dar Biserica Greco-Catolica si-a continuat fara probleme activitatea, iar viata economica s-a bucurat de libertate. Doar in Cehoslovacia drepturile culturale si civile ale ucrainenilor au fost respectate, chiar daca cele politice au fost limitate.

Mostenirea sovietica e decisiva

Al Doilea Razboi Mondial a insemnat o noua perioada de schimbari dramatice. U.R.S.S. a ocupat Galitia si Volinia de la Polonia in 1939, dar au urmat deportari si o represiune masiva impotriva Bisericii Greco-Catolice. Atacul Germaniei impotriva sovieticilor s-a bucurat de popularitate printre ucraineni, care i-au intampinat pe nemti ca pe niste eliberatori. In zona vestica s-au format unitati de voluntari care au luptat alaturi de germani impotriva sovieticilor si polonezilor, inclusiv dupa terminarea razboiului. Comportamentul barbar al nazistilor in Ucraina ocupata a intors populatia impotriva Germaniei si ucrainenii s-au alaturat cu tot mai mult entuziasm sovieticilor in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, milioane dintre ei luptand pana la Berlin. Finalul conflagratiei incheiata cu victoria sovietica i-a gasit pe toti in cadrul aceluiasi stat, granitele vestice stabilite prin Tratatul de pace de la Paris (1947) corespunzand celor actuale, insa Ucraina era doar una dintre cele 15 republici unionale ale U.R.S.S.

Perioada postbelica a transformat Ucraina intr-un stat industrializat, dar politica de rusificare a continuat, Biserica Greco-Catolica a fost interzisa si mii de ucraineni au fost deportati. Sensibila la nationalismul ucrainean, Moscova a reprimat orice manifestare de independenta. Republica s-a bucurat de o atentie speciala si datorita faptului ca liderii sovietici de dupa Stalin, Nikita Hrusciov si Leonid Brejnev, au avut puternice legaturi acest spatiu. Politica lingvistica si culturala din epoca sovietica a lasat urme adanci in societate si urmele acestea se vad cu usurinta pana acum, la 23 de ani de la obtinerea independentei.

Din punct de vedere lingvistic Ucraina este impartita in doua, sudul si estul rusofon si vestul si centrul ucrainofon. In sud si est mai ales, harta nationalitatilor nu se suprapune peste cea a limbii materne, fapt care aduce in discutie o dubla identitate in multe cazuri. Doar doua exemple in acest caz pot fi edificatoare. Pana in 1989 in orasul Donetk nu a existat nici o scoala in limba ucraineana, iar peste 90% din populatie declara ca limba materna rusa. Ultimul recensamant, din 2001, arata insa ca ucrainenii reprezinta 46% dintre locuitorii orasului, in timp ce rusa si-a mentinut pozitia dominanta. Odessa, importantul port la Marea Neagra, are 62% populatie ucraineana si 29% rusa. Insa atunci cand vine vorba de limba materna raportul se inverseaza, rusa fiind in continuare limba dominanta, inclusiv printre alte minoritati nationale.

Linii de fractura din societate s-au putut observa cu usurinta de fiecare data cand au avut loc alegeri in Ucraina. Vestul si centru si-a acordat votul partidelor si candidatilor nationalisti, de dreapta, care insistau pe favorizarea limbii ucrainene si pe relatii mai stranse cu Occidentul, in timp ce estul si sud tarii votau cu stanga si cu politicienii apropiati de Rusia.

Crimeea, pamant rusesc sau ucrainean?

In 1783 Rusia a anexat Hanatul Crimeei, formatiunea statala a tatarilor, si a transformat peninsula intr-o gubernie ruseasca. A urmat o colonizare masiva, mai ales cu elemente rusesti. Noul teritoriu a devenit repede o zona preferata de familia imperiala rusa si de aristocratie, care si-au construit aici palate si resedinte de vacanta fiind atrase de clima blanda si de atmosfera orientala. Intre 1853 si 1856 a avut loc Razboiul Crimeei in care Rusia a fost invinsa de coalitia formata de Anglia, Franta, Sardinia si Imperiul Otoman. Aceasta infrangere a avut direct legatura cu realizarea de catre romani a Unirii Principatelor, in 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza.

In timpul Razboiului Civil din Rusia, Crimeea a schimbat de mai multe ori stapanul intre bolsevici si albi. In 1920, de aici au fost evacuate ultimele trupe ale albilor, comandate de generalul Wranghel. Odata instaurata puterea bolsevica, Crimeea a devenit republica sovietica autonoma, dar in cadrul Rusiei, nu al Ucrainei, in 1921. Asta nu a ferit-o insa de Holodomor si de Marea Teroare.

In Al Doilea Razboi Mondial (1941 si 1942) trupele germane si romane au dat lupte crancene pentru a cuceri Crimeea, mai ales pentru Sevastopol. Apoi rolurile s-au inversat dupa ce initiativa a trecut de partea sovieticilor, in 1944. Stalin a decis sa pedepseasca populatia tatara, acuzata de colaborare cu germanii, si a deportat-o in intregime in Asia Centrala. Aceeasi soarta au impartasit alte trei minoritati: armenii, bulgarii si grecii. O alta pedeapsa a fost retrogradarea administrative a provinciei, in 1945, din republica autonoma intr-o simpla regiune. In acelasi an 1945 a avut loc la Ialta Conferinta Marilor Puteri Aliate.

In 1954 s-a petrecut un eveniment extreme de important. La 300 de ani de la atestarea primelor legaturi de supunere intre cazaci si Rusia si pentru a marca fratia ruso-ucraineana, liderul sovietic Nikita Hrusciov a decis sa transfere regiunea Crimeea Ucrainei Sovietice. “Marul otravit” fusese aruncat.

Cu o clara majoritate de nationalitate rusa, care a ajuns chiar la 71% si cu un procent si mai mare de vorbitori de limba rusa, Crimeea a inceput sa se “miste” imediat ce, in epoca dezghetului gorbaciovist, au aparut primele voci care au cerut independenta Ucrainei. La 20 ianuarie 1991, cand URSS inca mai exista, s-a tinut un referendum care a aprobat din nou statutul de republica autonoma. Din 1992, cand Ucraina isi obtinuse independenta, Parlamentul Crimeei a adoptat o Constitutie care prevedea o autonomie largita in cadrul noului stat. Avand Flota Rusa a Marii Negre la Sevastopol, Crimeea a fost de atunci si pana acum sperietoarea Rusiei pentru Ucraina, la orice miscare ucraineana contrara politicii Moscovei fiind alimentate tendintele separatiste.

Ce se va intampla acum? Va fi razboi? Se va separa Crimeea? Se mai poate ajunge la o intelegere? Vom avea iarasi un “conflict inghetat”? Ramane de vazut.