România a dat lumii ingineri și inventatori străluciți, genii care au schimbat istoria și despre care se vorbește și astăzi. Una dintre mințile geniale poartă numele de Traian Vuia, pionierul aviației mondiale.
Traian Vuia s-a năcut în 1872, în satul Surdul Mic, care astăzi îi poartă numele, județul Timiș. Băiat de preot, Traian Vuia avea o minte strălucită și un anume har divin, dovedind încă din cursurile primare o atracție irezistibilă și o predilecție pentru fizică și mecanica aplicată.
La zece ani asistă la primele manifestări cu caracter aviatic, iar micul Traian Vuia dezvoltă o pasiune pentru zmeie. Astfel, geniul urmărește în detaliu însușirile lor și încearcă să reproducă modele perfecte, poate chiar mai performanțe.
Ajuns la liceu, Traian își însușește noțiuni de fizică și mecanică, motiv pentru care un zmeu nu mai reprezintă un obiect de interes, ci avansează la nivelul unor explicații și descoperiri ce țin de nivelul aparatului de zbor, forțele care acționează la lansarea și funcționarea lui, condițiile de echilibru și toate fenomenele ce facilitează un zbor lin.
În 1892, după terminarea liceului, Vuia pleacă la Budapesta pentru a se înscrie la Politehnică. Prima cumpănă din viața inventatorului s-a petrecut din cauza lipsei banilor, așa că a fost nevoit să renunțe la cursurile de seral după un singur an. Această nedreptate a vieții nu i-a omorât visul: Traian Vuia se înscrie la Drept și va face practică în birouri de avocatură din banat pentru a-și putea asigura mijloacele de trai.
Așadar, o bună bucată din studenția lui Vuia nu coincide cu pasiunea și aspirațiile marelui inventator român. Dar, având în vedere că Traian Vuia este un geniu din născare,excelează și în domeniul științelor juridice. La 6 mai 1901, Traian Vuia îşi ia doctoratul în Ştiinţe Juridice cu teza: „Militarism şi industrialism, regimul de Status şi contractus".
Paris
La scurt timp se întoarce la Lugoj unde își propune să construiască un apart de zbor pe care-l numește „aeroplan-automobil”, dar din cauza lipsurilor financiare, nu reușește să-și ducă la bun sfârșit proiectul și decide să plece la Paris, în iulie 1902.
Traian Vuia a plecat cu spernața în sufelt că Franța i-ar putea oferi o soluție. Acesta speră că va găsi pe cineva suficient de interesat să-i finanțeze proiectul, mai ales printre pasionații de aerostare, însă a fost întâmpinat de multe priviri îndoielnice și scepticism.
Invenatatorul român își prezintă ideea în fața celebrului Victor Tatin, un cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimental de aeroplan, care este captivat din prima de propunerea lui Vuia. Cu toate acestea însă, încearcă să-l convingă pe român că nu există nicio șansă ca viziunea lui să se materializeze, deoarece îi lipsește un motor adecvat.
Pe 16 februarie 193, Traian Vuia își trimite proiectul la Academia de Științe de la Paris, prezentând posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul cât și procedura de decolare și alte detalii tehnice puse la punct cu multă minuțiozitate.
Academia îi respinge proiectul, îl numește „utopic” și menționează că: „Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis"
Totuși, în 1903, inginerul român șia breverat avionul-automobil conceput de el. „Vuia I” era un aparat de zbor asemănător cu aspectul unui liliac, cu aripi repliabile precum o umbrelă și era construit dintr-un cadru de țevi de oțelși aripi de pânză, bombate.
O altă noutate a acestui aeroplan era reprezentată de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau două elice contrarotative. Avea prevăzută o greutate totală de 250 kg, o suprafaţă de susţinere de 14 m² şi un motor de 20 CP.
Primele experimente au început în 1905, ca pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a căpăta experienţă în manevrarea lui.
Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aeroplanul automobil „Vuia I" a zburat pentru prima dată. După o acceleraţie pe o distanţă de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, unde a zburat pe o distanţă de 12 m, după care elicele s-au oprit şi avionul a aterizat.
Invenţia primul aparat de zbor autopropulsat, contestată
Acceptarea aparatului „Vuia I" ca fiind primul aeroplan care a zburat autopropulsat a fost de multe ori negată de comunitatea internaţională, chiar şi astăzi subiectul continuă să fie unul foarte controversat.
Prioritatea primului zbor i-a fost atribuită, în mod eronat, lui Santos-Dumont, care a obținut această realizare abia în luna octombrie a aceluiași an, la Paris.
În data de 23 octombrie 1906, Santos-Dumont a pilotat avionul 14-bis în fața unei mulțimi de spectatori, pe o distanță de 60 de metri, la o înălțime de doi sau trei metri. Aceste eveniment a fost înscris în documente și a fost considerat de către Aeroclubul Francez primul zbor și prima demonstrație publică din lume, arătând oamenilor că o aeronavă mai grea decât aerul poate decola fără ajutorul altor surse de energie din exterior.
Geniul lui Traian Vuia a fost contestat, trecut cu vederea și nerecunoscut timp de multă vreme. Fie că vorbim despre Aeroclubul Francez sau despre Academia România, isprăvile lui Traian Vuia au fost discreditate sau complet ignorate.
Academia Română l-a îndepărtat pe Vuia din rândul membrilor săi pentru o perioadă, iar Aerclubul Franței nu l-a acreditat pe român pe motiv că nu au fost prezenți pentru înregistrarea momentului.
Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.
De atunci a fost scoasă în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, “la bord”, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă, etc.). Totuşi, au fost şi încă există multe contradicţii şi dezbateri asupra definiţiei de primul aeroplan.
Lucrurile par să fi fost prevăzute de Vuia, iar inteligenţa şi înţelepciunea geniului au clarificat lucrurile. „Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut aceste lucruri, important este că ele există", spunea românul care a revoluţionat lumea.
Telefonul dă dependență și afectează creierul copiilor. Uite care sunt pericolele și de ce e cazul să-i reduci timpul pe... Un cerc misterios din oase de mamut, vechi de 25.000 de ani, a fost descoperit în Rusia...