23 aprilie 1616. Cervantes și Shakespeare decedează, în aceeași zi, la distanță de 1.714 km. Miguel, mort acasă, William, mort de beat

Urmărește A1 pe Discover

23 aprilie 1616. În încrengătura a două străzi din Madrid, Miguel de Cervantes, la aproape 70 de ani, se stinge, liniștit, în a sa casă, în Cartierul Scriitorilor. La 1.714 km distanță, în Stratford-upon-Avon, William Shakespeare, 52 de ani, organizează o ”băiețească”, dimpreună cu Ben Jonson și Drayton, în urma căreia trece la cele sfinte, deși părea perfect sănătos. Tații lui Don Quijote și Hamlet părăsesc această lume în aceeași zi. ”Ciungul de la Lepanto” n-are, nici azi, la 400 de ani de atunci, mormânt. Locul de îngropăciune al ”Bardului din Avon” devine unul de pelerinaj...Cele mai iscusite și mai ascuțite penițe pe care le-a zămislit această lume...

Ambii au fost monumente. Primul, ibericul, Miguel de Cervantes, a născocit întâiul roman modern din istorie, cu Don Quijote, Sancho Panza și Dulcineea. A fost numit ”Principele Ingeniozității”. Al doilea, englezul, William (botezat astfel deși s-a născut și a murit de Sfântul Gheorghe) Shakespeare, Everestul literaturii engleze, operele sale fiind traduse în aproape orice limbă vorbită din Univers. Cel de Sus, pentru a nu-i întrista și mai mult pe muritori, a decis să-i cheme la El în aceeași zi, în același ani: 23 aprilie 1616. Unii spun că data nu coresunde, deoarece ibericii foloseau un calendar, gregorian, iar supușii Reginei Elisabeta altul, cel iulian, că documentele rămase de atunci au mari lacune, că...Toate acestea contează, însă mai puțin. ”Bardul” a dat lumii 38 de piese de teatru, 154 de sonete, două lungi poeme narative, plus zeci de poezii. Cervantes l-a ”obligat” pe primul ministru din istorie al statului Israel, David Ben Gurion, să învețe limba spaniolă, întrucât acesta a dorit să aflte totul despre Don Quijote în limba originală!

Don Miguel a fost, toată viața, un aventurier. A călătorit prin lumea largă. S-a băgat, cu simbrie, la cardinali italieni, a participat, activ, la ultima mare bătălie navală cu galere cu vâsle din istorie, a devenit sclav, după ce nava sa a fost atacată de pirați turci, a ajuns în Algeria, unde a rămas aproape cinci ani și unde a încercat să evadeze de patru ori. A fost eliberat de ”Părinții trinitari” contra a 500 de escudos și s-a întors, finalmente, la Madrid.

Sir William s-a căsătorit, la doar 18 ani, cu Anne Hathaway, mai în etate cu opt primăveri, cu care avea să aibă trei copii, dintre care doi gemeni. Unii spun că-n tinerețe se ocupa cu braconajul de cerbi, alții pun începuturile sale teatrale pe seama faptului că avea grijă de caii patronilor unor companii dramaturgice din Londra. S-a apucat de treabă în 1594, cu ”Titus Andonicus” și s-a oprit pe la 1608, după ”Timon din Atena”.

239.551 de cuvinte are capodopera lui Shakespeare, ”Hamlet” (1599 - 1602).

381.104 de cuvinte are capodopera lui Cervantes, ”Don Quijote” (1605 - 1615).

De la niciunul nu ne-au rămas imagini credibile. Cervantes a sugerat câteva descrieri fizice - ”chip acvilin, păr castaniu, nas încovoiat, dar bine proporționat”, după care s-au executat singurele două tablouri existente. ”Lebăda din Avon” n-a fost pictată, cât timp s-a aflat în viață. Un bust de-la său și un tablou ”autorizat” de Ben Jonson, prietenul cel bun, rămân singurele detalii ”anatomice”.

Astăzi sunt 400 de ani de la plecarea celor doi. Dar operele lor rămân la fel de actuale: trădare, îșelătorii, luptă cu morile de vânt, nebunie, prințese inexistente...

Bătălia de la Lepanto a durat cinci ore, opunând o uriașă flotă a Imperiului Otoman unei coalții a Ligii Sfânte, o armată formată din statele catolice, ce avea drept scop împiedicarea transformării Mării Mediterane întru-un canal de circulație otoman. Locul ales se află în apele Golfului Patras, în larrgul costelor Greciei de vest actuale.

”Când se putea zări deja armata turcă, în bătălia navală numită, numitul Miguel de Cervantes se simțea rău și avea febră, iar numitul căpitan... și mulți prieteni ai lui i-au spus, că dacă era bolnav și avea febră, să rămână în camera sa de pe galeră; și numitul Miguel de Cervantes a răspuns că ce s-ar spune despre el, și că nu asta ar trebui să facă, și că preferă să moară luptând pentru Dumnezeu și pentru rege, decât să rămână sănătos ascunzându-se... Și s-a luptat plin de curaj cu numiții turci în numita bătălie, în locul unde se dezambarcase, ascultând ordinele căpitanului, împreună cu alți soldați. Și odată terminată bătălia, știind don Juan cât de bine luptase numitul Miguel de Cervantes, i-a crescut onorariul cu patru ducați... Din acea bătălie navală a ieșit rănit de către două săgeți, în piept și în mână, rămânând ciung.” - Acesta este descrierea ”oficială” a isprăvilor celui ce avea să fie botezat, din acel moment, ”Ciungul de la Lepanto”. În realitate, brațul nu-i era amputat, dar, după ce bucata de plumb îi intra în mâna stângă, Cervantes rămânea, pentru tot restul vieții, cu problele de mobilitate.

Unul n-are mormânt, la celălalt e loc de pelerinaj

Cervantes moare, la 69 de ani, de diabet, în casa sa din Madrid. Lasă cu limbă de moarte să fie îngropat în Mănăstirea Trinitarilor (Trinitarienilor) Desculți, călugării care-l salvaseră, cu ani în urmă, din captivitatea algeriană. Deși apucase să lanseze cele două părți din ”Don Quijote”, nu-i recunoscut la scară largă, moare sărman. Mănăstirea era, atunci, una destul de mică, având să fie modificată ulterior. Atunci se ”mutau” și trupurile celor ce odihneau acolo, dar nu se șțtie în ce loc. La aproape 400 de ani, pe 24 ianuarie 2015, profesorul Francisco Etxeberria, care lucra de ani buni la descoperirea mormântului lui Cervantes, anunță că a găsit rămășițele unui sicriu, oase și inițialele ”M.C.” După analize îndelungate, nu se poate preciza, cu exactitate, dacă cel ce repausează acolo este - sau nu - ”Principele Ingeniozității”.

La două zile după al său deces, conform testamentului din 25 martie 1616, Shakespeare este înmormântat în capela Bisericii ”Sfânta Treime” din Stratford-upon-Avon. Pe mormântul său stă scris: ”Binecuvântat fie cel ce lasă (în tihnă) aceste pietre și blestemat fie cel ce-mi mișcă oasele”. Locul devine unul de continuu pelerinaj.

Ce se petrecea pe la noi în acele zile?

La 23 aprilie 1616, Radu Mihnea, cel care avea să se suie pe tron în trei rânduri, e domnitor peste suflarea Țării Românești. Dă poruncă să fie refăcută Mănăstirea Sfânta Troiță, care, de atunci, împreună cu mahalaua dimprejur, va fi numită ”Radu Vodă”. În Moldova, Alexandru Movilă este cel ce poruncește, dar nu pentru mult timp. Uns domn pe 22 noiembrie 1615, va fi mazilit pe 2 august, la trei luni de la moartea lui Cervantes și a lui Shakespeare.