Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich sa-si asigure flancul estic in perspectiva iminentei invadari a Poloniei, petrecuta, de altfel, cu o saptamana mai tarziu, la 1 septembrie 1939. Pe de alta parte, Uniunea Sovietica voia sa castige timp, sa previna temporar o invazie germana, intrucat Armata Rosie avea prea putini ofiteri superiori, dupa executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin sub pretextul unui complot imaginar.
In realitate, ambele tari agresoare voiau sa se asigure, cel putin oficial, ca vor avea spatele „acoperit” in procesul expansionist de impartire in doua a ceea ce ramasese neocupat si/sau neimpartit din Europa. Cruzimea si cinismul celor doi dictatori, Hitler si Stalin, s-au repercutat timp indelungat, prelungind cel de-al Doilea Razboi Mondial cu Razboiul Rece si cu scindarea Europei in doua prin Cortina de fier intre anii 1945-1989. In acesti 45 de ani, Europa Occidentala a progresat prin practicarea democratiei si a economiei libere in toate tarile aflate la vest de Cortina de fier, in timp ce Europa de est, aflata la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai putin dure, dar toate aservite Kremlinului, si cu economii centralizate, de stat.
Cu ocazia semnarii tratatului de neagresiune din 1939 dintre Germania si URSS, semnatarii plenipotentiari au discutat in cadrul unor convorbiri strict confidentiale problema delimitarii sferelor de interese in Europa de Est. Convorbirile au dus la urmatorul rezultat, o intelegere expansionista secreta.
Protocolul aditional secret
Articolul 1. In cazul unor expansiuni teritoriale si / sau politice in teritoriile apartinand statelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), frontiera nordica a Lituaniei va reprezenta frontiera sferelor de interese, atat pentru Germania, cat si a Uniunii Sovietice. In legatura cu aceasta, interesul Lituaniei fata de teritoriul Vilno este recunoscut de ambele parti.
Articolul 2. In cazul unor expansiuni teritoriale si/sau politice in teritoriilor apartinand Poloniei, sferele de interese, atat ale Germaniei, cat si ale Uniunii Sovietice, vor fi delimitate aproximativ pe linia raurilor Narev, Vistula si San. Problema daca interesul ambelor parti face ca mentinerea unui stat polonez independent sa fie dorit si modul in care vor fi trasate frontierele acestui stat poate fi determinata in mod definitiv numai in cursul evenimentelor politice ulterioare. In orice caz, ambele guverne vor rezolva aceasta problema pe calea intelegerii prietenesti intre Germania si Rusia (Uniunea Sovietica) .
Articolul 3. Referitor la Europa de sud-est, partea sovietica isi accentueaza interesul pentru Basarabia. Partea germana isi declara totalul dezinteres fata de acest teritoriu, deci nu are obiectii fata de eventuale schimbari de granita in favoarea Uniunii Sovietice;
Articolul 4. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret.
In 1940 URSS i-a remis Romaniei un ultimatum prin care solicitare evacuarea imediata a Basarabiei si a nordului Bucovinei. Al doilea teritoriu nu era cuprins in protocolul aditional secret ceea ce a starnit furia lui Hitler. In fata dreptului fortei statul roman a preferat sa cedeze aceste vechi pamanturi romanesti.
Consecintele Pactului Ribbentrop-Molotov au fost practic acceptate de occidentali si dupa terminarea razboiului, frontierele ramanand modificate in favoarea sovieticilor, care au negat existenta tratatului pana in 1989. Tarile Baltice au redevenit independente in 1991, iar o parte din teritoriul Basarabiei a fost transformat in Republica Moldova.
