În iarna lui 1971, rușii descoperă, într-o pădure deasă, un tanc îngropat pe acele meleaguri din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Înăuntru, cadavrul unui locotenent, Ivan Kolosov. Alături, o scrisoare - una dintre cele mai emoționante epistole din toate timpurile - și o poză a iubitei sale, Varvara. ”Vor crește copiii tăi. Tu iarăși vei iubi. Dar eu sunt fericit că părăsesc această lume având în suflet dragostea uriașă pentru tine!”
Toamna aceea fusese grea - dar ce nu e greu într-un război? El, locotenentul Ivan Sidorovici Kolosov, luptase și scăpase, în '39, din Bătălia de la Halhân Gol. Se mai temea de ceva? Acum nemții îi atacaseră patria mumă, Rusia. Moscova trebuia să reziste, Moscova nu se va preda! Respirau pe un tanc BT, o mașinărie ușoară. Comandandul, Ivan Kolosov, mecanicul Paul Rudov și încărcătorul Vasili Orlov...Din 26 octombrie 1941 nu s-a mai știut nimic de ei. Au fost trecuți la victime. Aliniamentul Rjev - Viazma. 1.000.000 de ruși și 400.000 de germani...
Au descoperit tancul în iarna lui 1971. După 40 de ani. Acoperit de buruieni, îngropat într-o pădure din Viazma, regiunea Smolensk. Înăuntrul rămășițele lui Ivan. BT-ul îi devenise, vreme de trei decenii, sicriu. Un pistol cu un glonț, o scrisoare și poza iubitei sale. Una dintre cele mai emoționante despărțiri. Una dintre cele mai frumoase anunțări ale morții...
”Bună, dulceața mea!”
”Nu, nu ne vom mai întâlni. Ieri, la prânz, am lovit încă o coloană de-a lui Hitler! Au ripostat! Bomba fascistă ne-a spart armura laterală. A explodat înăuntru. În timp ce duceam tancul spre pădure, Vasile a murit. Și eu sunt rănit. Grav!”
”Pe Vasile l-am înmormântat într-o pădurice de mesteceni. Într-un un loc plin de lumină. A murit fără a apuca să-mi spună măcar un cuvânt, fără să-i transmită ceva frumoasei lui Zoia ori blonduței Măriuța, care seamănă cu o păpădie pufoasă”...
”Din trei tanchiști a rămas doar unul. Am trecut peste noapte în agonie, pierzând mult sânge. Acum durerea din piept m-a mai lăsat. Simt, așa, o dulce liniște. Oare ce o fi? Tovarășii noștri vor alunga dușmanul, care nu trebuie să umble pe câmpiile și prin pădurile noastre. Niciodată nu mi-aș fi trăit viața astfel, dacă nu erai tu, Varvara. Tu m-au ajutat întotdeauna: la Halhân Gol și aici. Probabil, cel ce iubește este mai blând cu oamenii. Îți mulțumesc, draga mea! Omul îmbătrânește, iar cerul este veșnic tânăr ca ochii tăi, pe care i-aș privi și admira întruna. Ei niciodată nu vor îmbătrâni, nu se vor decolora!”
”Timpul va trece, oamenii își vor vindeca rănile și vor construi orașe noi. Vor crește livezi și grădini noi. Va începe o altă viață, vor fi cântate alte melodii. Dar niciodată să nu uitați cântecul despre noi, despre cei trei tanchiști!”
”Îți vei crește copiii. Vei iubi din nou!”
”Iar eu sunt fericit că părăsesc lumea asta având în suflet marea dragoste pentru tine”.
„Al tău Ivan Kolosov”
S-a stins și a lăsat în urmă 86 de văduve. La 93 de ani, Bello, bărbatul care a crezut în căsătorie mai mult ca oricine,... Un millionar, fost om al străzii, donează GRATIS un apartament mobilat în valoare de 120.000 de lire! Unde se depun cere...
