Azi a fost furat ”Cinematograful”, uriașa invenție. Descoperitorul său n-a mai avut bani, frații Lumiere au profitat. Bouly, omul care ne-a dat tot și n-a primit nimic

Urmărește A1 pe Discover

Pe 12 februarie 1892, tânărul inginer francez Leo Bouly primește patentul cu numărul 219.350 pentru invenția sa botezată ”Cynematographe”, o mașinărie ce putea și înregistra filme. Peste un an îi modifică numele în ”cinematograf”. Pentru că nu are bani, renunță la a mai plăti drepturile, iar cuvântul devine ”disponibil”, fiind luat de către frații Lumiere, considerați adevărații părinți. Astăzi, despre Bouly se știu puține lucruri și nimeni nu-l mai amintește!!

Atunci când se vorbește despre începuturile filmului se aduc în discuție doar două nume: frații Lumiere și Thomas Alva Edison. Primii au brevetat ”cinematograful”, americanul a venit cu ”kinetoscopul”. Despre Leon Bouly, adevăratul descoperitor, cel care a dat lumii teremenul, se vorbește extrem de rar. Mai mult, deși pare greu de crezut, chiar autorii de cărți de specialitate se ”chinuie” să-l excludă.

Deși două dintre aparatele lui Bouly se păstrează în condiții bune, de fiecarea dată când este vorba despre cinematograf apar numai numele fraților Lumiere

Thomas Guillaume Bouly s-a născut în Franța, pe la 1872. Pasionat de fotografie, pe la 15 ani născocea, deja, diferite aparate. În 1892 este inginer, moment în care merge la Oficiul Invențiilor din Paris, unde primește patentul numărul 219.350, pentru ”Cynematographe-ul lui Leon Bouly”, descris drept: ”un aparat reversibil de fotografie și optică pentru analiza și sinteza mișcărilor”. Proveniența e grecească - ”kinema” = mișcare, ”graphe” = scriitură. Lucrează la el vreme de un an și jumătate, îl perfecționează și îi schimbă denumirea în ”Cinematographe”. Un film ”Eastman” trece prin fața unei emulsii fotosensibile fără perforații, un sistem avansat, ce ce sincroniza cu obturatorul. Un an de zile, ”Cinematograful”, invenția sa rămâne invenția sa. În 1894 nu mai are bani pentru a plăti drepturile asupra cuvântului, așa că la finele anului acesta devine disponibil.

Alți doi francezi, frații Lumiere, Auguste și Louis, stau la cotitură. Scot banul, îl pun pe masă și, din 1895, termenul ”cinematograf” este al lor. Și așa va rămâne pentru totdeauna. Bouly decedează la 60 de ani, în 1932, dar este complet uitat.

Deși printr-o minune două dintre aparte se păstrează în condiții bune la ”Conservatorul Național de Arte și Meserii”, francezii se chinuie, de mai bine de opt decenii, să nege că Bouly ar fi făcut uriașa descoperire. Ignorat complet în ”Istoria generală a cinematografiei” (1950) ori în ”Istoria cinematografului” (1965), numele său apare rareori în manualele celei de-a șaptea arte.