Urmărește A1 pe DiscoverTotul a început încă din 1910, când Masabumi Hosono era trimis de Ministerul japonez al Transporturilor pentru a studia sistemul feroviar din Imperiul Ţarist. La doi ani după terminarea misiunii, acesta trebuia să se întoarcă acasă. Decizia de a se îmbarca pe RMS Titanic avea să îi aducă disprețul și descreditarea conaționalilor săi.
În data de 14 aprilie, la ora locală 23:40, nava la bordul căreia se afla a lovit un iceberg şi a început să se scufunde. El dormea. A fost trezit de un membru al echipajului și a încercat de două ori să se urce la bordul bărcilor de salvare, însă nu i s-a permis.
Motivul absurd invocat? Se număra printre pasagerii care călătoreau la clasa a treia, iar acest lucru îi fura dreptul la viață. Totuși, Hosono a reuşit să păcălească un ofiţer şi să se îmbarce pe una dintre bărcile de salvare.
Cele 20 de bărci de la bordul Titanicului puteau transporta numai 1178 de persoane din totalul celor peste 2200 de pasageri. Teoretic! Încă din momentul în care au sesizat că vaporul se scufundă, bărcile de salvare ar fi trebuit să fie folosite la capacitate maximă, pentru a putea salva cât mai multe persoane cu puinţă. Însă nu s-a ținut cont de ordinul primit.
Hosomo, singurul pasager chinez de pe vapor, a urcat la bordul bărcii cu numărul 10, construită pentru a putea transporta 65 de pasageri.
,,Am încercat să mă pregătesc pentru ultimul moment fără să mă agit, gândindu-mă să nu las nimic dispreţuitor în urma mea, pentru că eram japonez. Cu toate acestea, am căutat şi am aşteptat orice şansă posibilă pentru a supravieţui" spunea Masabumi într-o scrisoare către soţia lui
La ora 02:20 vaporul dispărea în valurile Atlanticului. Din cei 2200 de pasageri aflaţi la bordul său, doar aproximativ 700 au supravieţuit: 338 bărbaţi, 316 femei, 56 de copii.
După tragedie, bărbații au fost aspru criticaţi pentru faptul că nu şi-au sacrificat vieţile pentru a salva femeile şi copiii. Hosono se afla printre ei.
Japonezul a fost aspru criticat în țara sa deoarece a ales o viaţă umilitoare în detrimentul unei morţi onorabile şi a făcut acest lucru în public. Ziarele japoneze vuiau despre laşitatea lui, urmând să fie concediat și de la Ministerul Transporturilor.
Deşi a fost reangajat, Hosono nu a mai avut aceeaşi carieră de succes. Existau numeroase voci care spuneau că, pentru comportamentul pe care l-a avut, japonezul trebuia să îşi facă harakiri. Masabumi a murit în 1939, în sărăcie şi uitare.
Amintiri de la Parada de 23 august: „Tata murise. Mama nu a avut bani să-mi cumpere băscuţă. Am fost trimisă acasă!”... 23 august 1983, prima transmisiune COLOR din istorie. Ceaușescu a luat foc când a aflat că nu se mai vede alb-negru...
