Luminile misterioase care apar uneori pe Lună au atras atenția astronomilor de sute de ani. Pe 19 aprilie 1787, astronomul William Herschel a observat aceste lumini și a notat că erau la fel de puternice precum Nebuloasa Orion.
Experții cred că Herschel a observat un fenomen lunar tranzitoriu (TLP), scrie Live Science.
Acesta se referă la o schimbare de scurtă durată a modului în care arată suprafața lunară.
Fenomenul include lumini cețoase, luminoase, sau chiar în nuanțe de roșu sau violet.
Ce sunt luminile misterioase care apar uneori pe Lună
Potrivit lui Anthony Cook, expert în cadrul Universității Aberystwyth, până acum au fost observate oficial aproximativ 3.000 de TLP-uri de-a lungul anilor.
Luminile misterioase care apar uneori pe Lună pot avea durate diferite, de la câteva milisecunde la câteva ore. Această durată poate oferi indicii atunci când vine vorba de ce le cauzează.
Luminile ultrarapide durează mai puțin de un minut. Acestea apar din cauza impactului meteoriților, potrivit lui Masahisa Yanagisawa, profesor de la Universitatea de Comunicații Electrice din Japonia.
Meteoriții mai grei de 0.2 kilograme produc scurte explozii de lumină atunci când lovesc suprafața lunară. Lumina provine din energia impactului, care încălzește rocile de pe Lună până când acestea strălucesc și apoi se răcesc.
Deși se bănuia că explozii de impact lunar (LIF) ar fi cauza acestor licăriri, experții nu au putut să le identifice cu certitudine până în anii 1990. Atunci, camerele video de mare viteză au devenit disponibile pentru monitorizarea Lunii, potrivit lui Yanagisawa.
Chiar și atunci, durata extrem de scurtă a acestor evenimente a făcut dificilă excluderea altor cauze, precum zgomotul electric al camerelor.
Citește și: Cum vor locui astronauții pe Lună. Structurile cu forme surprinzătoare au fost dezvăluite de NASA
Prin urmare, confirmarea unei astfel de lumini necesita observații simultane din 2 sau mai multe locații diferite. În ciuda acestor constrângeri, Yanagisawa spune că „unele explozii au fost confirmate pentru prima dată în timpul ploii de meteori Leonide din noiembrie 1999”.
De atunci, sute de alte LIF-uri au fost înregistrate oficial prin proiecte precum programul NELIOTA (Near-Earth Object Lunar Impacts and Optical Transients), finanțat de Agenția Spațială Europeană. NELIOTA a documentat 193 de astfel de evenimente în 9 ani.
O hartă a acestor observații arată că ele par să se concentreze în anumite „puncte fierbinți”, cum ar fi Oceanus Procellarum. Aceasta e o regiune lunară care ar putea fi tectonic activă.
Luminile lunare cu durată mai lungă au altă sursă
În comparație, luminile lunare care durează câteva minute ar putea proveni din eliberarea de gaz din interiorul Lunii. 2 studii publicate în The Astrophysical Journal în 2008 și 2009 sugerează că aceste degajări de gaze apar atunci când acumulările de gaz de sub suprafața lunară sunt eliberate exploziv de factori precum cutremurele lunare.
Citește și: Luna din Sistemul Solar pe care s-ar găsi viață extraterestră. Descoperirea care a uimit experții
Gazul radioactiv produce lumină în timpul dezintegrării sale. Ceea ce îl face vizibil de pe Pământ. Mai mult, zonele unde au fost observate lumini de durată mai lungă se suprapun în mare parte cu regiunile bogate în acest gaz.
Unele lumini lunare pot dura ore întregi. Astfel de observații ar putea fi asociate indirect cu Luna, potrivit unui studiu din 2012.
Acesta sugerează că vântul solar ionizează particulele de praf lunar. Le ridică în nori uriași de până la 100 de kilometri înălțime. Acești nori pot refracta lumina stelelor sau a altor obiecte strălucitoare aflate aproape de Lună pe cer. Ceea ce creează impresia că suprafața lunară se luminează.
