Cea mai lungă căsnicie din România ar fi durat 147 ani. Soții Iovas și Sara Rovin ar fi trăit aproape un secol și jumătate împreună, iar diferența de vârstă între cei doi ar fi fost de opt ani. Ei ar fi fost pictați de mai mulți artiști, unul dintre tablourile lor ajungând într-o mănăstire.
Cazul senzațional al soților Iovas Rovin și Sara Rovin (Rowin) a apărut în publicaţia Magazin istoric, unde se precizează că cei doi apar într-un tablou pictat în 25 august 1728. La acea dată, Iovas Rovin ar fi avut vârsta de 172 de ani, iar soția lui, Sara, ar fi avut 164 ani. Cei doi ar fi trăit chiar și în anul 1731, deci după trei ani de când au fost pictați.
„Iovas Rovin, de 172 de ani, şi soţia sa Sara, de 164 ani, de rit grecesc, căsătoriţi de 147 de ani, cu copii adevăraţi, doi băieţi trei fete încă în viaţă, cel mai tânăr băiat de 116 ani, şi acesta are doi strănepoţi unul de 35 de ani şi altul de 27 de ani; zugrăvit în 25 august 1728”, ar fi inscripția, în limba germană, a picturii în ulei a soților Rovin, ce ar fi ajuns în mănăstirea Kukus din Cehoslovacia.
Acesta nu ar fi fost, însă, singurul tablou cu soții Iovas și Sara Rovin, care ar fi fost căsătoriți 147 de ani.
„În mai 1912, am văzut personal, în cabinetul medicului Virgil Budinţian din Caransebeş, alte două tablouri, care înfăţişau pe cei doi soţi în port naţional bănăţean. Pictura aparţinea altui pictor german, care reda pe scurt, în limba germană, biografia celor două personaje, dar întrucâtva deosebită de aceea existentă la Kukus. Sara a trăit mult timp după moartea soţului ei”, arăta, în 1968, Ştefan Meteş, în articolul din „Magazin istoric".
Despre cei doi soţi din Caransebeş, istoricul Mircea Rusnac a scris că mai există şi o altă relatare, puţin diferită.
„Referitor la aceştia, şi Francesco Griselini scria, într-o formă uşor modificată, în 1780: «Generalului Mercy i-a fost prezentat un român din districtul Caransebeşului, pe nume Iancu Cuvin, în vârstă de 172 de ani, şi soţia sa, Sara, de 164 de ani. Ei au fost căsătoriţi vreme de 147 de ani şi au murit în 1728. Generalul a pus să fie pictaţi şi a trimis apoi tabloul împăratului Carol al VI-lea, care l-a expus în galeria sa de pictură de la Viena»”, arată istoricul reşiţean.
Soții Rovin au fost pictaţi și de un artist care trăia în Timişoara, Alessandro Magnasco (1667-1749) la comanda contelui Frantz Paul von Wallis şi gravați ulterior de J.A. Schmuzer, de la Universitatea din Viena.
„Ultimele două tablouri, din 1731, au fost achiziţionate la o licitaţie organizată la Viena în 1896 de un caransebeşan, aflându-se în 1958, când le-a văzut Ştefan Meteş, în proprietatea fiului acestuia, dr. Virgil Budinţian. În privinţa bătrânilor amintiţi, se mai cunoaşte faptul că Sara a trăit încă mulţi ani după moartea soţului ei…”, a mai dezvăluit istoricul Mircea Rusnac.
Istoricul a precizat că aceste vârste uluitoare ar fi putut exista doar din lipsa unor evidenţe clare ale populaţiei, din cauza neîntocmirii actelor de naştere şi în general a ignoranţei existente în acele veacuri.
Alte cazuri de români care ar fi trăit incredibil de mult
Un alt caz de vârstă extrem de înaintată ar fi existat în Caransebeș. Danezul Bolle Willum Luxdorph, un înalt funcţionar, care a trăit între 1716 şi 1788, a studiat fenimenul vârstei înaintate. Acesta a publicat, în anul 1783, un catalog ilustrat al persoanelor longevive. Cel mai cunoscut personaj al lui Luxdorph era un maghiar (unii susţin astăzi că ar fi fost român) pe numele Petracz Czartan (Petruţ Ciortan?), care a murit în 1724, la vârsta de 185 de ani, din Keveresh (astăzi Chevereşul Mare, judeţul Timiş).
La vârsta lui de necrezut, Petruț Ciortan ar fi arătat așa: ochii lui erau oarecum roşii, încă avea câțiva dinți, iar părul şi barba erau alb-verzui, semănând cu mucegai de pâine. El ar fi fost martor la cucerirea otomană a cetatii Temesvar, din 1552, în timp ce era cu vitele tatălui său.Tot el ar fi aplaudat recucerirea cetăţii de către creştini, din 1716, și ar fi trăit sub zece împăraţi.
Astfel de cazuri s-au înregistrat şi în zona Aradului. La finalul volumului al doilea al lucrării sale Monografia judeţului Arad, istoricul Márki Sándor scria: „În 1789, în cursul unei vânători în satul Cuied, un domn a intrat în casa unui ţăran român. Bătrânul gospodar însuşi povesteşte că nemţii i-au alungat pe turci din Boroş-Ineu; aşadar s-ar fi putut să aibă circa 130 de ani. În cursul îndelungatei sale vieţi, n-a ieşit niciodată din hotarul satului şi în viaţa lui pentru întâia oară vede un domn. La 1 ianuarie 1894 moare un păstor din Mădrigeşti, în vârstă de 107 ani, după alţii de 120 de ani, care în viaţa lui o singură dată a ieşit din satul său, când a fost dus în Gurahonţ să vadă trenul ce fusese pus în circulaţie în 1890”.
