Aproximativ 20 de milioane de femele lilieci și puii lor trăiesc în peștera Bracken din San Antonio, Texas, SUA, potrivit Guinness Book of World Records 2015, scrie Agerpres
Tadarida brasiliensis sau liliecii mexicani fără coadă sunt cea mai răspândită familie de lilieci din America de Nord (Oregon, sudul Nebraskăi și Ohio). Ei se mai găsesc în sudul Braziliei, în Bolivia, Argentina și Chile.
Milioane de lilieci ies din peșteră la lăsarea nopții pentru a se hrăni. Aceștia devorează, într-o singură noapte, până la 1.000 de tone de insecte, potrivit site-ului zooland.ro. Acești lilieci au un zbor puternic și rapid — pot atinge 100 km pe oră și pot zbura la o distanță de aproximativ 80 km față de cuib. Unele dintre populațiile locale pot hiberna, în timp ce altele migrează către Mexic în perioada iernii.
Peștera Bracken, se pare că este populată de lilieci de mai bine de 10.000 de ani. Acest fapt s-a datorat, potrivit mai multor cercetări, încălzirii acestei zone de coastă, după ultima perioadă glaciară, când ghețarii s-au retras spre nord.
Liliecii au o răspândire globală, cu excepția polilor, se regăsesc în toate tipurile de habitate, potrivit www.batlife.ro. Cele peste 1.100 de specii ocupă o mare diversitate de adăposturi (peșteri, clădiri, scorburi, frunzele plantelor tropicale etc.) și se hrănesc în toate tipurile de habitate (păduri, fânețe, tufărișuri, orașe, zone umede, etc.).
Cea mai mare diversitate a speciilor de lilieci se află în zona tropicală. De exemplu, în America de Sud și în Indonezia coexistă peste 200 de specii de lilieci. Diversitatea scade gradual în direcția polilor, cu 45 de specii de lilieci în sudul Europei și sub 20 de specii în nordul continentului.
La noi în țară, cea mai mare colonie de lilieci se află în Peștera Huda lui Papară din Munții Trascău, unde în fiecare iarnă hibernează zece specii de lilieci, printre care liliacul cu aripi lungi și liliacul pitic.
