Hârtia ce-a scufundat România poate fi ”admirată”. Ne-a adus 45 de ani de comunism. ”O ardem?” ”Nu, păstrați-o!”

Urmărește A1 pe Discover

Suntem în vara lui 1944. Armatele sovietice avansează puternic în Europa de Est. Winston Churchill, prim - ministrul Regatului Unit, simte că e cazul să pornească dialogul cu Stalin, pentru a stabili viitorul regiunii. Britanicul vrea o oarecare influență în partea aceasta de lume, în special în Grecia, pentru a asigura dominația Albionului în Marea Mediterană.

Ciuma roșie e din ce în ce mai puternică, iar Churchill știe asta. Prin primăvara, evaluase posibilitatea de a rezista - cu sprijinul ”fraților” americani - la trecerea la comunism a zonei. Pe 5 mai 1944, Anthony Eden, ministrul de externe englez, propusese ambasadorului sovietic să examineze problemele românilor, în special ”legătura” cu URSS-ul, în timp ce elenii urmau să rămână sub influența britanicilor. Pentru moment, Iugoslavia nu este menționată în propunerea de acord. La 18 mai, ambasadorul sovietic anunță consimțământul guvernului său, cu condiția aprobării din partea SUA.

E 9 octombrie 1944, când Churchill și Stalin se văd la Moscova, la ce-a de-a Patra Conferință. Cârcotașii spun că cei doi consumă cantități industriale de alcool, votcă și whisky. Sunt matoi în momentul în care încep să împartă Europa. Winston apucă o bucată de hârtie (unii vorbesc chiar de un șervețel) și începe să scrie:

România: URSS, 90% influență, Marea Britanie, 10%

Grecia: URSS, 10%, Marea Britanie, 90%

Ungaria și Iugoslavia: URSS și Marea Britanie, ambele cu 50% influență

Bulgaria: URSS, 75%, Marea Britanie, 25%

Termină, împinge noua ordine către Stalin, cate o bifează. Churchill are, la un moment dat, un moment de trezire. Își dă seama ce a făcut, îl întreabă pe cel care a ordonat uciderea a peste 20.000.000 de oameni:

”Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Haideți să arde hârtia!” ”Nu, păstrați-o!”, a răspunde dictatorul.

Ceea ce a urmat, se stie! Zilele următoare au avut loc mai multe runde de negocieri. Pe 10 și 11 octombrie 1944, Anthony Eden și Viaceslav Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Străpine al URSS, se apucă să modifice procentele din ”Documentul obraznic”: Bulgaria și Ungaria intră sub influența URSS, iar englezii nu permin niciun fel de implicare a rușilor în Grecia. România ”primește” aproape cinci decenii de comunism.

Anii trec. După evenimentele din 1989 începe să se vorbească tot mai des despre ”hârtiuța” ce ne-a stabilit destinul, ca neam. Pe internet pornesc a circula variante alb-negru, dar nimeni nu poate preciza, cu exactitate, dacă ea a existat sau nu. De curând, însă, Arhivele Naționale Britanice au confirmat existanța sa. Mai mult, au anunțat că documentul va fi expus la Londra, deși unii oficial s-au împotrivit, argumentând că ”cifrele sunt prea crude”, lucru știut și de Churchill...