Constantin Mavrocordat, un Domn de nota 10: șase în Țara Românească + patru în Moldova

La 19 ani, era deja domnitor. Pătruns de idei filozofice, reformatoare, mărea dările pentru a-i putea "unge" pe turcii care-l numeau. Pionier printre masonii de la noi, a suprimat iobăgia în țările române

Autor: Cătălin Oprişan
Publicat: Luni, 07 Aprilie 2014, 11:52 | Actualizat Luni, 07 Aprilie 2014, 23:07

Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Constantin Mavrocordat dete buzna în viață pe la 1711, cu câteva luni înaintea bătaliei de la Stănilești, pe Prut, așa, ca să facem o trecere către amatorii de istorie. Ăl bătrân, seniorul, Nicolae, îl aduse pe plaiuri mioritice, ca să trăiască bio. Septembrie 1730 îl găsește, deja, domnitor, deși, la 19 primăveri, abia prinse a se bărbieri în răspăr. Așa erau vremurile atunci. Aveai marafeți, "gresai" pe cine trebuie la Înalta Poartă, te suiai pe cel mai înalt scaun.

Nu stătu mult la prima președinție în Țara Românească: fix una bucată lună. Era deja văduv, Smaranda, viță de Canatacuzini, cu care se luase în 1728, decedase. Cam pe la culesul viilor, în 1731, era, din nou, domnitor. Boierii îl alegeau, știai unde să lași pungile cu galbeni, nu erau probleme. Constantin arăta a om învățat - lega fraze în italiană, franceză, turcă, persană și greacă veche -, nepot cu Sandu Mavrocordat Exaporitul, care, chiar dacă nu știm ce înseamnă, dădea bine la CV.

Era pătruns de idei reformatoare pentru veacul al XVIII-lea, naviga printre concepte filozofice. Prinse drag de Caterina C. Rosetti. Cronicarii de atunci vorbesc, pe la 1733, de o nuntă la Palatul Domnesc de la Curtea Veche.

Articolul continuă după reclamă

A organizat armata, a anulat pogonăritul!

Aprilie 1733 îl prinse în Moldova. Vremuri tulburi. Începe un du-te vino sub și peste Milcov. Scutește marii boieri de impozit gândind că va avea nevoie de ajutorul lor. Revine la locul de bază. Nu e sigur de scaun. Trimite vorbă lui Mahmud I că simte o șubrezime în tron. Sultanul dă poruncă otomanilor din raialele dunărene să-l ajute. După ce-și termină treaba, uită de ce au venit. Mai zăbovesc nițel și pradă Bucureștiul...A treia domnie ține mai mult, vreo șase ani. Umblă la justiție, la fiscalitate, la armată, modernizează ceea ce era de modernizat.

PITAC DOMNESC DE LA 1750: "Cel ce va fi prins cu ștromeleagul învârtoșat primprejurul părților fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veșnica lui nefolosire!"

Revine în Moldova. La 1741 reorganizează stările miltare - slujitori, călărași, dărăbani. Primește, din nou, transfer în Țara Românească. Desființează impozite precum văcăritul, pogonăritul, lasă numai o taxă de 10 lei, plătibilă în patru sferturi. E băiat "giorno", stabilește zilele de muncă, obligatorii, pentru țărani, mult mai puține decât în Polonia, Rusia ori Prusia orientală. Aprinde loja masonică, e printre pionierii din acest domeniu. E descurcăreț, știe să profite. Rușii se bat cu turcii. Primii sunt ajutați de către habsburgi. Mavrocordat stă în espectativă și, pac, cum vine Tratatul de la Belgrad (1739) cum alipește Oltenia!

Suprimă iobăgia, obligă preoții să știe carte românească. Marele căpitan de Soroca trimite domnului o adresare în greacă. E dojenit: "Să-ț cauți logofătul să ne scrii rumânește. Să nu ne mai scrii grecește!" Tipărește cărți bisericești. În Moldova, caută să sporească sursele de venit ale Academiei Domnești. "Și au dat știre tuturor mazililor, în toată țara ca să-și aducă copiii la învățătură, la școală!"...

În 1768, rușii pornesc al cincilea război cu turcii. Mavrocordat se pitulează la Galați. Apucă să comande ziare din alte țări, fiert pe cultură și cu sfoara în casă... Alexandr Suvorov, generalul cu statuie la Dragomirești, întoarce soarta războiului. Rușii ajung la Constantin și-l arestuiesc, pe 1 decembrie 1769. Cum numele lui nu sună a rusnac, e rănit și dus la Iași. Un soldat rus, după o juma' de votcă, îl ucide pe domnitor pe 23 noiembrie / 4 decembrie.

Cu toate acestea, e înmormântat cu onorurile cuvenite. Trăise 59 de ani și avusese 10 domnii. Cele mai multe din istoria noastră.

CONSTANTIN MAVROCORDAT

DOMNII SINGULARE:

În ȚARA ROMÂNEASCĂ:

septembrie 1730 - octombrie 1730;

24 octombrie 1731 - 16 aprilie 1733;

27 noiembrie 1735 - septembrie 1741;

iulie 1744 - aprilie 1748;

20 februarie 1756 - 7 septembrie 1758;

11 iunie 1761 - martie 1763.

În MOLDOVA:

16 aprilie 1733 - 26 noiembrie 1735;