Urmărește A1 pe Discover"O înghețată, vă rog!", cam așa sună la fiecare colț de stradă, în parcuri sau pe alei de promenadă, cererile celor care, cu un zâmbet larg, urmează să savureze unul dintre cele mai populare deserturi din lume.
Dar cum a ajuns înghețata să fie servită la cornet și cine stă în spatele acestei invenții? Dacă înghețata era prezenta încă din vechi timpuri, sub diverse forme, cornetele au apărut abia în 1902, după ce un italian venit în SUA, sătul să spele vasele în care își servea clienții, și-a pus mintea la contribuție.
Prima înghețată, un amestec de gheață îndulcită cu miere și nectar.
Dar să ne oprim puțin asupra ideii dulce de înghețată: Desertul a apărut încă din Grecia Antică, însă nu era numit așa. Alexandru cel Mare consuma adesea un amestec de gheață îndulcită cu miere și nectar.
Prima inghețată a fost făcută în China, în jurul anului 100 și conținea gheată, lapte de bivoliță, făină și camfor. Iar înghețata în forma ei actuală a aparut abia în secolul XVII, conținea smântână, ouă și zahăr și a fost inventată, desigur, de un italian, pe numele său, Francesco Procopio.
Înghețată în pahare de lichior, pe străzile New York-ului
Înghețata devine un desert extrem de popular, străzile din Statele Unite fiind invadate de vânzători ambulați ce își câștigau existența comercializând înghețată si limonadă cu ajutorul unui cărucior. Atunci a intrat în scenă pentru prima dată numele lui Italo Marchiony. Venit din Italia, negustorul făcea comerț cu înghețată pe Wall Street. Acesta folosea pahare de lichior pentru a-și servi clienții cu înghețată, care, la un moment dat au început să-i pună mari probleme. Motivul? Fie se spărgeau, fie pierdea foarte mult timp pentru a le spăla.
Sătul de această activitate care presupunea apă și detergent, Marchiony s-a gândit la ceea ce avea să devina una dintre cele mai apreciate invenții ale omenirii: cornetul de înghețată.
Cupe comestibile pentru a scăpa de spălatul vaselor
A stat și s-a gândit și a ajuns la o concluzie simplă: are nevoie de o cupă ce poate fi consumată și așa a luat naștere foița de clătită pe care, caldă, o turna în forma de cupă. Avem cornetul de înghețată. Ideea a prins de minune, cu atât mai mult cu cât, cornetul s-a dovedit a fi extrem de gustos în combinație cu înghețata. Marchiony s-a extins, și-a cumpărat tot mai multe cărucioare de înghețată, a angajat oameni și, pentru că nu a reușea să facă fața solicitărilor, a fost nevoit să-și cumpere un dispozitiv automatizat.
22 septembrie 1902: Marchiony obține brevetul pentru ivenția sa
Gândită de el și pusă în practică, invenția a fost brevetată în anul 1902, pe 22 septembrie. Mai apoi, pentru că cererea a fost din ce în ce mai mare. Astăzi, este unul dintre cele mai apreciate deserturi din lumea întreagă și, în ciuda faptul că au apărut și ale forme de servire a înghețatei, bățul său paharul, cornetul ramâne la baza savorii înghețatei.
