Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleAsteroidul care a ucid dinozaurii a schimbat complet planeta și a permis evoluția altor specii, inclusiv a mamiferelor.
Impactul a avut loc în urmă cu 66 de milioane de ani, când un asteroid cu un diametru de 10 kilometri, numit Chicxulub, s-a izbit de Pământ, scrie Daily Mail.
Acesta a dus la dispariția dinozaurilor și a cauzat un dezastru global care a schimbat istoria.
Impactul a fost atât de puternic, încât întreaga climă a planetei s-a schimbat semnificativ.
Cum s-ar simți impactul asteroidului care a ucis dinozaurii
Impactul a eliberat un nor uriaș de praf și funingine care a blocat parțial lumina soarelui și a provocat o scădere drastică a temperaturilor. În anii care au urmat, a dus la dispariția a peste 50% dintre speciile de animale și plante de pe Pământ.
Însă acest eveniment devastator a deschis și calea pentru dezvoltarea mamiferelor și, în cele din urmă, pentru apariția oamenilor.
Profesorul Michael Benton, de la Universitatea din Bristol, și profesoara Monica Grady, de la The Open University, au descris în detaliu imaginile, sunetele și mirosurile celebrului impact.
„Evenimentul a provocat schimbări instantanee ale planetei și atmosferei sale și a dus la dispariția dinozaurilor și a aproximativ jumătate dintre celelalte specii de pe Pământ,” au scris ei.
Cu o zi înainte de impact, vremea ar fi fost plăcută, caldă, de aproximativ 26 de grade Celsius, și umedă. Asteroidul, vizibil pe cerul nopții de aproape o săptămână, putea acum fi observat și în timpul zilei, strălucind tot mai intens asemenea unei stele sau planete.
În momentul impactului, o lumină orbitoare ar fi fost urmată de un zgomot sonic uriaș, când asteroidul a lovit Peninsula Yucatan din sud-estul Mexicului. Tot ce se afla aproape de locul impactului ar fi fost incinerat instantaneu.
Citește și: Care era cel mai rapid dinozaur din istorie. Experții au dezvăluit specia rapidă
Cercetătorii susțin că asteroidul era atât de mare încât ființele vii din apropiere nu ar fi avut timp nici măcar să fugă sau să se adăpostească. Chiar și la aproape 2.000 de kilometri distanță, oamenii ar fi fost uciși rapid de radiația termică și vânturile supersonice, dacă ar fi existat atunci.
La 5 minute după impact, vânturile ar fi ajuns la intensitatea unui uragan de categoria 5 și ar fi distrus complet totul pe o rază de aproximativ 1.500 de kilometri. Temperaturile atmosferice din regiune ar fi urcat până la 226 de grade Celsius, iar aerul ar fi fost plin de aburi supraîncălziți.
La scurt timp, au apărut și valurile tsunami gigantice, declanșate de cantitățile uriașe de rocă și apă deplasate de impact. Aceste tsunamiuri, de aproximativ 100 de metri înălțime, au lovit mai întâi țărmurile actualului Golf al Mexicului.
Cei aflați la până la 3.000 de kilometri distanță și care ar fi supraviețuit primelor secunde ar fi murit ulterior din cauza supraîncălzirii, cutremurelor, uraganelor, incendiilor, inundațiilor provocate de tsunami sau a rocilor topite aruncate de impact.
După 1 oră, undele de șoc de pe uscat și din oceane ar fi devenit aproape nesemnificative comparativ cu incendiile provocate de materialul incandescent care continua să cadă din cer.
Un inel de praf înconjurase deja planeta, iar cerul începea să se întunece chiar și în regiuni îndepărtate precum Noua Zeelandă și Danemarca.
Ce s-a întâmplat după impactul cu asteroidul
La o zi după impact, tsunamiurile uriașe traversau Atlanticul spre est și Pacificul spre vest, cu o înălțime de aproximativ 50 de metri. Cerul în flăcări declanșa incendii de vegetație pe întreg globul. În Europa și Asia, aerul continua să se umple de praf și funingine, iar temperaturile începeau să scadă pe măsură ce lumina solară era blocată.
„Copacii și plantele, inclusiv fitoplanctonul, intră într-un fel de hibernare, incapabile să mai realizeze fotosinteza,” au explicat experții. „Animalele care depind de temperaturi ridicate se ascund și, în cele din urmă, mor.”
După o săptămână, întunericul devenea tot mai dens, iar temperatura globală la suprafață scăzuse deja cu cel puțin 5 grade Celsius. Experții susțin că majoritatea dinozaurilor și reptilelor mari zburătoare sau marine ar fi murit de frig în această primă săptămână. Temperaturile scăzute și norii groși au adus și ploi acide devastatoare.
Plantele și animalele de pe uscat și din mările puțin adânci au fost distruse de aceste ploi. Vegetația putrezită, fumul sufocant și aerosolii de sulf au dus la un miros îngrozitor pe întreaga planetă.
După 1 an, atmosfera era încă plină de praf, iar soarele nu mai strălucise de luni întregi. Temperaturile medii globale erau cu aproximativ 15 grade Celsius mai mici decât înainte de impact.
Scheletele putrezite ale dinozaurilor și reptilelor marine erau răspândite peste tot. Mamifere mici, de mărimea șobolanilor, și insectele se ascundeau în crăpături și vizuini. Peste jumătate dintre plantele existente dispăruseră deja.
După 10 ani, Pământul era încă prins într-o iarnă severă. Lacurile și râurile din interiorul continentelor erau înghețate. Cercetătorii spun că, dacă ar fi existat oameni atunci, ar fi avut foarte puține șanse de supraviețuire, deoarece doar speciile capabile să se ascundă sub pământ sau sub apă au rezistat.
Cu toate acestea, viața s-a refăcut încet în regiunile mai îndepărtate de locul impactului. Țestoasele, crocodilii mici, șopârlele, șerpii, unele păsări care trăiau la sol și mamiferele mici au început să repopuleze planeta.
La 66 de milioane de ani după impact, se estimează că jumătate dintre speciile de plante și animale existente la sfârșitul Cretacicului dispăruseră complet. Însă dispariția dinozaurilor a permis mamiferelor să se răspândească și să evolueze cu succes.
TikTok lansează un abonament pentru versiunea fără reclame. Ce cost lunar are...
