O echipă formată din experți de la Georgia Tech și Massachusetts Institute of Technology a urmărit sute de țânțari care roiau în jurul unui subiect uman, pentru a studia acest tipar.
Experții au analizat 20 de milioane de date pentru a dezvolta un model matematic capabil să prezică modul în care femelele țânțar zboară spre oameni pentru a se hrăni, scrie Science Daily.
Cercetarea oferă primă vizualizare detaliată a zborului țânțarilor și a comportamentului lor.
În plus, oferă date cuantificabile care pot ajuta la controlul populației de țânțari.
Cum te găsesc mereu țânțarii
Țânțarii transmit boli periculoase precum malaria, febra galbenă și Zika. Împreună, provoacă peste 700.000 de decese anual, așa că e important să știm cum atacă aceste insecte oamenii.
Echipa de cercetare a lansat, de asemenea, un site public interactiv care permite utilizatorilor să analizeze mișcarea și comportamentul țânțarilor.
Citește și: Ce grupă de sânge atrage țânțarii cel mai mult
Pentru a înțelege cum se orientează țânțarii, experții au folosit camere cu infraroșu pentru a observa modul în care insectele se deplasau în jurul obiectelor folosind semnale vizuale și dioxid de carbon. Apoi au introdus o persoană într-o cameră controlată, i-au schimbat culorile hainelor și au înregistrat cum zburau țânțarii în jurul lui.
Rezultatele au fost publicate în Science Advances. Experții s-au concentrat pe femelele speciei Aedes aegypti, o specie comună în sud-estul Statelor Unite, California și în multe regiuni ale lumii.
Datele sugerează că țânțarii nu se adună în jurul unei ținte pentru că se urmăresc între ei. În schimb, fiecare insectă reacționează independent la indicii din mediul înconjurător, dar ajung să se grupeze în același loc, în același timp.
„E ca într-un bar aglomerat,” a declarat David Hu, profesor la Georgia Institute of Technology. „Clienții nu sunt acolo pentru că s-au urmat unii pe alții. Sunt atrași de aceleași lucruri, băuturi, muzică și atmosferă. La fel este și în cazul țânțarilor. În loc să urmeze un lider, insecta urmează semnalele și ajunge, întâmplător, în același loc ca celelalte.”
Ce factori atrag țânțarii
Cercetătorii au realizat 3 experimente în care au modificat țintele vizuale și nivelurile de dioxid de carbon. În primul test, o sferă neagră a atras țânțarii, dar doar atunci când aceștia zburau deja în direcția ei. După ce ajungeau la obiect, de obicei nu rămâneau și plecau rapid.
Când echipa a înlocuit obiectul negru cu unul alb și a adăugat dioxid de carbon, țânțarii au putut localiza sursa, dar doar de la distanță mică. Hu a observat că insectele făceau o scurtă pauză, ca și cum ar „verifica de 2 ori” ținta, înainte de a se aduna în apropiere.
Când au fost prezente simultan atât un obiect negru, cât și dioxid de carbon, efectul a fost cel mai puternic. Țânțarii au invadat zona, au rămas mai mult timp și au încercat să se hrănească.
„Studiile anterioare arătaseră că semnalele vizuale și dioxidul de carbon atrag țânțarii. Dar nu știam cum combină aceste indicii pentru a decide unde să zboare,” a declarat Christopher Zuo, coautor al studiului. „Sunt ca niște roboți mici. Trebuia doar să le descoperim regulile.”
Citește și: Țara europeană în care nu există țânțari. De ce nu pot trăi aici insectele periculoase
După ce a identificat importanța semnalelor vizuale statice, Zuo și-a testat ipotezele chiar pe propria persoană. A intrat într-o cameră purtând ținute diferite, complet negre, complet albe și combinații de culori.
Zuo a stat cu brațele întinse și a permis zecilor de țânțari să zboare în jurul lui, în timp ce camerele le înregistrau traiectoriile. Datele au fost ulterior analizate la Massachusetts Institute of Technology pentru a determina regulile probabile care le guvernează mișcarea.
Țânțarii s-au comportat ca și cum Zuo ar fi fost doar un alt obiect. Cele mai mari grupuri s-au format în jurul capului și umerilor săi, zonele pe care această specie le vizează cel mai frecvent.
Zuo purta un hanorac cu mâneci lungi, pantaloni și o acoperire pentru cap în timpul experimentului și a spus că nu a fost înțepat foarte des.
Modelul interactiv și site-ul echipei ilustrează modul în care țânțarii își schimbă direcția, accelerează și încetinesc în funcție de semnalele vizuale și de dioxid de carbon. Utilizatorii pot alterna între diferite condiții, culoare, dioxid de carbon, ambele sau niciuna, și pot observa cum reacționează până la 20 de țânțari. Platforma permite și încărcarea de imagini personalizate ca ținte.
