"Intru acel ceas au cazut cu rugaminte Constantin postelnicul Canatacuzino frateli Tomi vornicului si al lui Iordachi vistiernicului au scris Constantin voda Basarab la Gheorghi Stefan Voda...sa-i sloboada pre acei doi boiari, sa nu-i omoara...si capitanul acela, ce-au vinit cu cartile, intru o zi si intr-o noapte din Bucuresti au ajuns in Iasi i-au pus muntenii nume de atuncea Usurelu"... Grigore Ureche, "O sama de cuvinte". Randurile acestea descriu una dintre cele mai frumoase istorii petrecute la 1654.
Vremuri tulburi erau atunci in Tarile Romane. Domnii se schimbau des, intrigile boierilor erau la mare moda. In targul Iesilor, domnitorul Gheorghe Stefan (1653 - 1658) ia la mana toti sfetnicii lui Vasile Lupu, pentru razbunare. In cale-i apar fratii Toma si Iordache Cantacuzino, apropiati ai fostului stapan. Le ia toata averea, il cheama pe Grigore Harasescul, armas, adica sef peste toate temnitele, si-l pune sa-i descapataneze...Fratele lor, postelnicul Contantin Cantacuzino, prinde de veste. Clipele se scurg, intarzierea costa, hamgerul e tot mai aproape de jugulara...Umple-un sac cu pungi de galbeni, il trimite la Voda...Nu e de ajuns...Hamgerul e si mai aproape de grumazul Tomii si a lui Iordache...Ce-i de facut? Domnul din Tara Romaneasca, Constantin Serban, il primeste pe Cantacuzin. Doar ii este cumnat. Se lasa cu rugi, e induplecat sa-i scrie scrisoare lui Serban, la Iasi, sa ierte si sa-i slobozeasca pe "dusmani". Depesa se face, dar cine s-o duca?...Timpul curge...
D'Artagnan moldav
Atunci, ca in povestile lui Dumas cel batran, apare D'Artagnan. Badea Balaceanu-i zice, un june de la Curte. Boierii tarii se ascund, nu vor sa auda de ista porunca. Daca nu ajung la vreme? Daca trupurile cantacuzine sunt deja fara vlaga? Nu, mai bine, nu...Badea-i tanar, e nebun. Un nebun frumos. Si curajos. Nu-i prima fapta. Cu un an inainte, Matei Basarab, care-l are de pupil, l-a trimis inainte luptei de la Finta (17 mai 1653) sa-l anunte pe Gheorghe Rakoczy al II-lea sa-si duca oastea prin pasul de la Cheia, pe valea Teleajenului. E din spita de boier Balacean, din Teleorman. Basarab e multumit de serviciile sale, il caftaneste postelnic, desi abia deprinsese a se barbieri in raspar.
Matei Basarab, Domnitorul care l-a luat supt a sa aripa
Sa n-o mai lungim...Pe vremea aia calatoriile erau calatorii. Adica durau. Calare, cu drosca, cu postalionul, caleasca. Pana-n Iasi erau 390 de kilometri, cale lunga, cutitele se ascuteau deja...Domnitoru-i da patalama la mana sa ia la intrebari toti caii care-i apare in raza. Toate statiile de olac din Muntenia. Cantacuzuino, fratele, ii pune in desagi galbeni cat sa poata cumpara toate hergheliile din Moldova. La Curte, nimeni nu mai credea ca ajunge la timp.
Salta-n sa. Urziceni, Targul Buzaului, Focsanii, Ramnicul cel Sarat, plasa Tecuciului. Da pinteni, caii-i mor sub pulpe. Baga, si baga, si iar baga! Zvarle galbenii-n stanga si-n dreapta. Ia armasari, nu se lasa jos din scari. 24 de ore calareste neincetat!!! Douazecisipatru de ore!!!
Bate-n poarta Iasului. Ajunge la Palat. N-are vreme sa admire frumusetile de aici, placile de faianta orientala din Asia Mica ori pilastrii sculptati si auriti. Facea primeneala, da depesa. Voda-l cheama pe marele armas. Radu Popescu face cronica. "L-au intrebat; traiesc au omorat-i-au?" Sunt vii, ii slobozesc!!! Badea Balaceanu primeste porecla "Usurelul": entru ca a stat in sa atata vreme, pentru ca a calarit 24 de ore, pentru ca a mancat pamantul 390 de kilometri...
Chiolhan si o blana scumpa
La Bucuresti se da chiolhan mare la Palatul Cantacuzinilor. Iar intervine Grigore Neculce. "De atunci, mare mila a avut Badea de la Cantacozinesti"...Primeste de la acestia o haina de blana numita "contos" pe care o va purta, cu mandrie, de acum incolo. Dar nu termina aici. In februar, anul urmator, seimenii, un corp de mercenari, vor sa-l rastoarne pe Constantin Serban, abia uns. Se baga la lupta contra lor; razbunatori, acestia-i ard casele. Cand domnul e mazilit, pleaca din tara. Revine si, alaturi de fratele sau, Patrascu, zideste Biserica Sfantului Dumitru sau a Balaceanului.
Biserica Balaceanului...
Devine mare serdar, comandant de oaste de calarie. Se stinge la august 14, 1687. Primeste loc de veci la Mitropolie...Si-un unul in povestile eroico-romantice...
