Poate nu la fel de cunoscut ca fratele din Paris, Arcul de Triumf din Bucureşti este o clădire emblematică a Capitalei. Puţini sunt, însă, cei care ştiu că a trăit mai multe „vieţi“ până să ajungă la actuala sa formă. Ridicat pentru a celebra participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaților şi Marea Unire, monumentul are o înălţime de 27 de metri şi a fost inspirat de arhitectul Petre Antonescu după modelul celebrului monument din Franţa
Primul ARC, UN EŞEC TOTAL!
Imediat după terminarea Primului Război Mondial, pentru a comemora pentru totdeauna victoria, a fost construit între 1918-1922 primul arc în Bucureşti. Din păcate, monumentul nu avea să reziste… Realizat din lemn şi ipsos, nu a putut înfrunta nici măcar apa de ploaie. Aşa a devenit ruşinea Micului Paris… monumentul care celebra existenţa acestei ţări era mai mult un monument al decăderii.
“Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”
În 1922, în timpul mandatului primarului orașului de la acea vreme, Matei Gheorghe Corbescu, la București autoritățile au organizat o fastuasă paradă în cinstea Marii Uniri. Primarul a propus să fie ridicat un Arc de Triumf provizoriu, din lemn, până când se vor găsi suficiente finanțe pentru construirea unuia impunător, din materiale de calitate. Matei Corbescu a fost criticat de opinia public pentru inițiativa sa, chiar și compozitorul George Enescu l-a întrebat într-una dintre scrisori: “Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”
În același an, în contextul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea serbării a stabilit construirea unui veritabil Arc de Triumf, apelând la experiența și măiestria arhitectului Petre Antonescu. Din cauza timpului extrem de scurt, doar scheletul momumentului a fost turnat în beton armat, iar basoreliefurile exterioare, un fel de carte de vizită a construcției, au fost sculptate în ipsos.
„Greșeala a cauzat degradări progresive ale aspectului extern, arcul ajungând o zdreanță în anii 1930“, a declarat istoricul Dan Falcan, conform Adevărul.ro. Monumentul era considerat o rușine pentru imaginea „Micului Paris“ în perioada interbelică.
1 DECEMBRIE 1936, INAUGURAREA NOULUI ARC!
Abia în 1935 un grup format din cei mai cunoscuţi arhitecţi români şi-a asumat sarcina proiectării şi construcţiei sale în vreme ce populaţia Bucureştiului a finanţat cu câteva milioane de lei ridicarea monumentului.
Poate nu ştiaţi, dar o curiozitate, impresionantă de altfel, este că acest Arc de Triumf a fost construit cu piatra adusă din toate regiunile istorice ale României.
Monumentul este conceput într-o factură clasică înscriindu-se într-un paralelipiped cu baza de 25 m X 11,5 m şi înălţămea de 27 m. Are o singură deschidere care se încheie la partea superioară cu un arc de cerc şi măsoară în înălţime 11 m, iar în lăţime 9,5 m. În interiorul celor două picioare există scări pe care se poate ajunge de terasă circulară prevăzută deasupra monumentului.
Machetele au fost executate de artişti plastici, iar pentru cioplirea marmurei de Ruşchiţa, pe lângă sculptorii autohtoni, s-a apelat şi la un număr de zece sculptori din Italia.
Sculpturile în piatră care ornamentează Arcul de Triumf – basoreliefuri, medalioane, inscripţii – au fost realizate de un grup de sculptori în frunte cu I. Jalea, C. Medrea, C. Baraschi.
Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936. Se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România...
După venirea la putere a comuniştilor, Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe părţile laterale a celor două texte ale proclamaţiilor regelui Ferdinand către ţara, precum şi efigiile familiei regale, pe care ei, comuniştii, le-au înlocuit cu nişte flori…
