Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Nuu sunt o invenţie românească, însă trebuie să ştii cum au apărut ţara noastră, mai ales că este sezonul lor. Povestea micului românesc a început în urmă cu peste 100 de ani, iar de-a lungul timpului preparatul autohton şi-a câştigat popularitatea pe grătarul tuturor românilor. Legenda spune că primul mic a fost mâncat în Centrul Vechi al Capitalei, fiind inventat dintr-o întâmplare
Mulţi îl mănâncă, prea puţini îi ştiu povestea. În inima centrului istoric al Bucureştilor, în 1857 se deschidea un restaurant ce va face legendă prin impunerea un standard al calităţii produselor și al servirii nemaiîntâlnit până atunci. Printre care cu boi, sacagii, vânzători ambulanţi, hanuri îşi făcea apariţia o modestă tavern cu o mică terasă acoperită cu rogojini, şi care purta un nume simplu, ţărănesc: „Trei foi de viţă”.
Proprietarul era George Ionescu. A pornit în afaceri pe cont propriu, investind la început într-o băcănie. După ce se implică și în cârciumărit, se axează pe comerțul cu zahăr, devenind unul din marii actori ai pieței bucureștene de profil.
Prin 1880, George Ionescu lasă cârciuma din Covaci no. 3 pe mâinile lui Iordache.Vechea tavernă, unde, pentru a intra înăuntru, trebuia să te apleci serios, devine restaurant pentru protipendadă, căpătând etaj și terasă peste o parte din primul cât. Spectaculoasă a rămas în memoria vremii încăperea centrală, așa numită cameră cu candelabru.
Cârciumarul Ionescu, aşa cum era cunoscut printre clienţii localului, avea o reţetă excepţională de cârnaţi, renumită în tot oraşul, care a stat la baza micului din zilele noastre, explică istoricul Dan Falcan, conform Adevărul.ro.
Văzând că cererile la cârnaţi sunt din ce în ce mai multe şi mate nu mai sunt, Iordache Ionescu a pus carnea direct pe grătar. A devenit RAPID ŞI IREMEDIABIL vedeta localului de pe strada Covaci, la numărul 3, apoi starul restaurantelor din Bucureşti.
Într-o scrisoare datată 16 iunie 1920, proprietarul de la “Carul cu Bere” descrie reţeta acestui preparat: "Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori că o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoare."
La fel de populari în perioada interbelică erau şi mititeii lui Păstorel. În reţeta sa, carnea de vită trebuia să provină de la ceafă, coada sau pulpa. Iar pe lângă amestecul de condimente, trebuia să conţină şi miez de franzela înmuiat în usturoi.
Astfel, înainte de al Doilea Război Mondial, la aproape orice colţ de stradă există o bodegă în care se serveau mici.
ISTORIA MICULUI ÎN TURCIA!
Moghazehi Mehrzad, unul dintre pasionaţii artei culinare, povesteşte că micul este de fapt un kebap, preparat cu ajutorul a numeroase condimente şi ierburi aromate. „Din reţeta originală de mici fac parte chimenul şi ienibaharul, condimente folosite foarte des de turci, fiind adaptată de fiecare zonă după gusturile şi obiceiurile culinare“ , precizează acesta. Astfel, celebrul preparat are o istorie de peste patru secole.
Vânzările de mici din România ajung la suma de 50 de milioane de euro în fiecare an, în 2012 fiind comercializate aproximativ 22.000 de tone de mici.
Blonda sexy s-a pozat în ipostaze incendiare la plajă, dar un mic detaliu a dat-o de gol! Photoshop n-a mai salvat-o!... Brad Pitt a iubit-o nebuneşte! Cum arată bărbatul celei "mai sexy femei din lume"! Jennifer Aniston, seducător...
