”Măndița”, eroina României, nu are mormânt. Au operat-o, de cancer la sân, la lumina lumânării. Sufletul îi umblă, seară de seară, făr' de odihnă, pe aleile cimitirului

 
+3 click pentru
galerie

Smaranda Brăescu, prima parașutistă din istoria României, femeia care făcea salturi îmbrăcată în costum popular, nu are mormânt. Campioană europeană și mondială, a fost prigonită de comuniști. Le-a scris americanilor, s-a înrolat în ”Sumanele Negre”, faimoasa organizație ce lupta pentru stârpirea apostolilor lui Stalin în România. S-a ales cu cancer la sân, a fost operată, sub nume fals, la lumina lumânărilor. Apoi, înmormântată, în secret, noaptea, într-un cimitir clujean. Cel puțin, așa se pare. Prin 1970, rămășițele i-au fost strămutate în altă groapă, iar urma i s-a pierdut...Sufletul eroinei României nu are odihnă, de aproape 70 de ani...

Cimitirul Central din Cluj, mormântul 1550, parcela BII. Aici ar trebui să fie mormântul Smarandei Brăescu, una dintre cele mai de seamă femei ale nației noastre. ”Ar trebui”, pentru că nimeni nu poate preciza, cu exactitate, dacă prima femeie parașutist din istoria României are - sau nu - mormânt.

Hânțeștiul natal n-o amintește, astăzi, aproape deloc. Doar școala din localitatea aflată în Raiul vinului, pe lângă Nicorești, îi poartă numele. Până în 1990, la intrarea în Tecuci, întâia localitate mai de vază aflată în apropierea locului în care văzuse lumina zilei, respirase un Aeroclub. După, s-a furat tot...Cărțile de istorie n-o includ deloc, doar rudele mai adună informații pe care le încheagă într-o carte. Atât.

Era al optulea pui al unei familii de răzeși. Ori al șaptelea, pentru că a avut un frate geamăn. Pe la 15 ani, prinsese drag de avioane, pe care le văzuse zburând deasupra capului, în timp ce ședea întinsă pe o câmpie. Pe atunci, gâzele astea zburătoare erau rare, iar unei fete de la țară nu-i stătea bine cu gândul la așa ceva. Prin 1924, intrase la Academia de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. Respira românitate, originală, nu ca cea a lui Dan Puric din zilele noastre. 

La Brăila a căzut în Dunăre, la Satu Mare a aterizat în copaci

La 31 de ani a luat ”microbul” aviației. Sărea cu parașuta, de la 600 de metri. Începea nebunia. Două fracturi și trei coaste rupte. Se suia în avionul pilotat de locotenentul Sandu Papană și sărea. 1931, campioană europeană, lângă Slobozia, la Gara Sărputică. 7.233 de metri, record mondial (atât la femei, cât și la bărbați), Sacramento, SUA. Lumea se strângea ca la urs să vadă românca ce venea la avion îmbrăcată în costum popular. Traversa Marea Mediterană, de la Roma la Tripoli, în șase ore și 10 minute. Dar cel de-al Doilea Război Mondial bătea la ușă, nimănui nu-i mai ardea de spectacole aeronautice. A devenit prima femeie instructor de parașutism și pilotaj. Apoi s-a băgat în ESCADRILA ALBĂ. Numai femei pilot, pe avioane sanitare, menite a aduce răniții de pe front. Ea, Nadia Russo, fugită de rușii bolșevici, cea care avea să fie deportată în Bărăgan, Maria Drăgescu, cu război făcut din prima până în ultima zi, cărând peste 1.500 de răniți ori Stela Huțan, venită-n escadrilă la 20 de ani.

„ - Ești curios să știi, ce senzații stranii am, când mă aflu suspendată în nemărginire, între cer și pământ?  Mă întreb înfrigurată: Se deschide ori nu se deschide? Două alternative: moartea sau viața. Secundele mi se par ceasuri. Inima îmi stă în loc. În sfârșit, simt o scuturătură puternică. Parașuta s-a deschis! Nu-ți poți închipui, câtă dragoste porți în aceste momente pânzei aeriene, care te-a salvat! Mă uit în jos, mă uit în toate părțile. Se aud : murmurul mulțimii, aplauzele, muzica. La 100 metri deasupra pământului, trec prin al doilea sbucium. Simt că vin prea repede. S-ar putea să cad sdrobită în țărână. Nu mi-e teamă de moarte, m-ar durea o invaliditate, dar m-ar chinui mai greu insuccesul…”

După război nu i-a halit pe comuniști. Simțea că-s pecingine. A scris Comisiei Aliate de Control că alegerile din 1946 au fost falsificate. Diplomatul american, ”domn”, a trimis documentele rușilor. Smaranda Brăescu era condamnată. A fugit în munți. S-a înscris în SUMANELE NEGRE, organizația anticomunistă. A luptat, cu arma în mână, contra ciumei roșii. S-a îmbolnăvit grav. Cancer la sân. Nimeni nu o putea opera, era o proscrisă! Marele medic Ion I. Gheorghiu, din Iași, plus câțiva priteni, au operat-o, la lumina lumânării. Apoi, au dat veste către preotul Matei Dumitru, care-a ascuns-o la Congregația Surorilor Maicii Domnului. Smaranda n-a mai fost găsită niciodată, deși avea să fie căutată peste doi ani...

Pe 2 februarie 1948, grav bolnavă, a decedat, la puțină vreme după ce împlinise 50 de ani. În secret, au înmormântat-o la Cluj, sub numele de Maria Popescu. Prin 1970 a fost dezhumată, iar oasele mutate în alt loc. După Revoluție, Doina Cornea a încercat să lupte pentru a face lumină în cazul ”Măndiței”, dar s-a lovit, constant, de tradiționalele elemente birocratice...

Astăzi, la aproape 70 de ani de la a sa plecare, Smaranda Brăescu, cea care făcuse România cunoscută în întreaga lume, nu are nicio piatră pe care să-i stea scris numele. 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI