Urmărește A1 pe DiscoverPărerea aproape unanimă a oamenilor de ştiinţă este că nu putem fi singuri în Univers. Altfel spus este o improbabilitate matematică ca într-un Univers atât de vast, în care se află, conform estimărilor, între 100 şi 200 de miliarde de galaxii, fiecare cu câte aproximativ 250 de miliarde de stele (+/- 150 de miliarde de stele), pe orbitele cărora se află mii de miliarde de planete, să nu mai existe viaţă inteligentă, cu excepţia celei de pe Pământ. Atunci de ce nu-l găsim pe E.T. (extratereștri - n.r.)? Poate pentru că nu ştim să-l căutăm şi poate că ar trebui să apelăm şi la psihologi pentru a ne mări şansele de a descoperi alte civilizaţii extraterestre, conform unui material publicat duminică de Live Science și citat de Agerpres.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Cadiz, Spania, a combinat un experiment clasic folosit în psihologie cu căutarea inteligenţelor extraterestre şi a ajuns la concluzia că majoritatea oamenilor care sunt chemaţi să caute semne ale unor structuri artificiale într-un peisaj extraterestru tind să nu observe că în imagine a fost strecurată silueta unei făpturi familiare, care ar fi trebuit, prin contrast, să iasă în evidenţă - cea a unei gorile.
Limitele umane ne împiedică să recunoaștem inteligența extraterestră
Rezultatele acestui studiu, raportate în ultimul număr al revistei Acta Astronautica, dezvăluie limitele metodologiei folosite de ştiinţa actuală în căutarea inteligenţelor extraterestre (ETI): ca oameni, suntem indisolubil legaţi de propriile noastre prejudecăţi sau idei preconcepute şi avem nişte limite de atenţie concrete, care ar putea să ne împiedice să recunoaştem o inteligenţă extraterestră, chiar de ar fi să o privim în faţa ochilor.
"Noi ne gândim la ETI ca la un alt fel de oameni, însă mult mai avansaţi tehnologic", a comentat coordonatorul acestui studiu, Gabriel G. De la Torre, neuropsiholog la universitatea din Cadiz. "Noi încercăm să înţelegem lumea ca şi când ar fi fost construită pentru a corespunde credinţelor noastre subiective, cadrului nostru de înţelegere şi simţurilor noastre. De fapt, ar putea fi mult diferită".
Este probabil ca limitele imaginaţiei umane să constrângă întregul efort de căutare a inteligenţelor extraterestre, susţine şi Seth Shostak, astronom la Institutul SETI care foloseşte observaţii optice şi pe unde radio pentru a căuta forme inteligente de viaţă în cosmos. "Primesc destule mesaje e-mail în care ni se reproşează că nu suntem destul de deschişi la minte. E uşor să spui asta, dar nu ne ajută cu nimic în căutările noastre", a precizat Shostak.
În noul studiu, De la Torre şi colegul său Manuel Garcia de la Universitatea din Cadiz, susţin că extratereştrii ar putea să nu comunice folosind unde radio sau optice - principalele căi prin care oamenii încearcă să-i găsească pe "micuţii oameni verzi". Extratereştrii ar putea, spre exemplu, să comunice prin intermediul materiei întunecate - misterioasa formă de materie a cărei existenţă este probată doar teoretic şi despre care noi credem că are funcţia de a asigura gravitaţia necesară pentru a împiedica galaxiile şi stelele să se îndepărteze unele de altele în imensitatea spaţiului cosmic. Această formă teoretică de materie nu poate fi observată direct pentru că nu interacţionează în vreun fel cunoscut cu spectrul electromagnetic. Extratereştrii ar putea fi chiar ei făcuţi din materie întunecată şi atunci nu am şti să-i recunoaştem nici dacă ar umbla printre noi, conform celor doi cercetători.
"Ar putea fi pretutindeni în jurul nostru"
Astfel, oamenii ar putea fi atât de concentraţi să-i caute pe extratereştri folosind genul de tehnologie cu care suntem familiari încât am putea să nu sesizăm comunicaţiile dintre aceştia chiar dacă ar fi pretutindeni în jurul nostru. Pentru a demonstra lipsa de atenţie a oamenilor, cercetătorii au apelat la un experiment inspirat dintr-un celebru protocol din psihologie din 1999. În experimentul original cercetătorii le solicitau participanţilor să îndeplinească o anumită sarcină (cum ar fi numărarea paselor într-un meci de baschet) în timp ce trebuiau să urmărească o scenă în care cercetătorii au inserat un element ce nu avea ce să caute acolo (cum ar fi un individ într-un costum de gorilă care traversează terenul de baschet la un moment dat, în toiul jocului). Cercetătorii au descoperit că aproape niciunul dintre participanţii la experiment, preocupaţi să numere pasele, nu a observat individul în costum de gorilă.
