În 1920, Rosalia Lombardo, o fetiță de numai doi ani, decedează din cauza unei pneumonii. Tatăl său, dărâmat, îl roagă pe chimistul Alfredo Salafia să o păstreze ”cât mai vie cu putință”. Maestrul se autodepășește, iar mumia micuței devine loc de pelerinaj în Catacombele Capucinilor din Palermo, acolo unde odihnește, din câte se cunoaște, și Nicolae Bălcescu. Astăzi, la aproape 100 de ani de la deces, ”Frumoasa Adormită” pare că trăiește, iar organele interne sunt perfect conservate!
Rosalia vine pe lume la mijlocul lui decembrie 1918, aducând bucuria în familia Lombardo, în Sicilia, Italia. În octombrie 1920 se îmbolnăvește și se alege cu pneumonie.Tratamentele sunt empirice în acel moment, micuța se stinge pe 6 decembrie, când încă nu apucase să adune doi ani de viață. Jalea-i mare, tatăl refuză îngropăciunea. Apoi află de Alfredo Salafia (1869 - 1933), un taxidermist de marcă, profesor de chimie, care devenise faimos și pentru faptul că avea procedee revoluționare prin care conserva trupurile omenești. Signor Lombardo e de condiție modestă, nu are parale, dar, pentru că fata pare că doarme, cu chip de îngeraș, Salafia acceptă s-o...îmbălsămeze fără niciun ban. ”Am doar rugămintea să o păstrezi cât mai vie cu putință”, aude maestrul.
Salafia se retrage în al său laborator. Lucrează mult și mumifică micuța ființă. Rezultatul e remarcabil, dacă acest termen poate fi folosit aici. Rosalia pare vie, ochii te privesc, simți că ”trăiește”. Când termină procesul, corpul este primit în faimoasele Catacombe ale călugărilor Capucini din Palermo. În secolul al XVI-lea, cimitirul mănăstirii acestora nu mai putea primi sufletele celor decedați, așa că sfinții părinți decid să mumifice corpul fratelui Silvestro de Gubbio, pe la 1599 și să-l coboare în catacombe. Vreme de sute de ani, locul acesta se ”umple” de cadavrele mumificate, devenind un adevărat loc de pelerinaj.
Capucinii nu primesc ”străini” în catacombe, dar pentru Rosalia fac o excepție. Este locul în care se pare că se află și mumia marelui nostru cărturar Nicolae Bălcescu, decedat, la Palermo, în exil, pe 29 noiembrie 1852, după eșecul Revoluției de la 1848. Un ofițer de marină, Șerban Gheorghiu, are meritul de a fi descoperit, în 1974, certificatul de deces al faimosului pașoptist: „Padre îndreaptă arătătorul către mumia din mijloc şi afirmă «Questo e l oro Balcesco!» Cadavrul era îmbrăcat simplu, avea mâini subţiri, iar chipul era foarte asemănător cu cel al statuii lui Bălcescu din parcul Garibaldi. Pe cap purta un potcav de postal, de felul celor purtate în Ţara Românească, la epoca respectivă“, a povestit ofiţerul de marină.
”Rețetarul” mumificării a fost descoperit în 2009!
Rosalia Lombardo atrage, lumea vine să viziteze ”minunea” perfect conservată. În 1933, Salafia decedează și pare că ia cu el în mormânt misterul mumificării. Până în 2009, când o echipă de specialiști de la Institutul Mumiilor și al Omului de Gheață de la Bolzano, condusă de bioantropologul Dario Pimbino-Mascali, descoperă ”rețetarul” maestrului: o parte glicerină, o parte formol saturat cu sulfat de zinc și clorură și o parte saturat cu alcool salicilic. Mixtura funcționează perfect. Formolul a omorât bacteriile, glicerina a prefevit uscarea corpului, acidul salicilic a omorât fungii, iar sărurile de zinc au pietrificat corpul. Mai mult, clima ”seacă” din catacombe a dus la conservarea aproape la perfecțiune a cadavrului. Parafina dizolvată în eter, dată, apoi, pe chipul fetei, a făcut să pară că aceasta te privește, efectiv!
Au apărut sute de povești, ivite pentru că lumina ce trecea prin geamul sicriului făcea să pară că micuța a deschis ochii. ”Este doar o iluzie optică, datorată luminii ce se schimbă pe parcursul zilei”, spun specialiștii. La o analiză cu raze X s-a constata că organele interne sunt perfect conservate.
Cu câțiva ani în urmă, sicriul Rosaliei Lombardo a fost mutat separat, dar ea continuă să țeasă legende din locul cu 8.000 de mumii.
