Pe 5 decembrie 1917, seara, Francisc Mackey, un marinar experimentat, duce, fără probleme, nava ”SS Mont - Blanc” în portul Halifax. Vasul de proveniență franceză, ce vine de la New York, cu destinația Bordeaux, Franța, e plin de încărcătură explozivă: 35 de tone de benzol, 63 tone de nitrat de celuloză, 2.300 tone de acid picric și 200 de tone de TNT. Primul Război Mondial mușcă mai ales din Europa, nimeni nu se mai ascunde. Mackey știe ce cară, așa că cere o navă de pază ori măcar una de însoțire, dar nu primește nimic. Cu doar doi ani în urmă, autoritățile au lărgit portul, au modificat danele, unele dintre ele au fost pregătite special pentru a primi convoaie militare.
A doua zi, pe 6 decembrie 1917, dis de dimineață, la ora 7.30, Mackey începe să manevreze ”SS Mont - Blanc”. Vede vasul norvegian ”Imo” la 1.12 km depărtare și începe să-i transmită semnale. Dar nordicii manevrează greșit. În câteva minute e clar că va urma o coleziune, deși ambele vapoare au oprit motoarele. La 8.45 ”SS Mont - Blanc” și ”Imo” se ciocnesc. Pe nava franțuzească pagubele nu-s atât de mari, însă izbucnește un incendiu. Imediat se înalță un fum gros. Locuitorii din Halifax ies pe străzi, să vadă ”spectacolul”. Comandantul își dă seama că va urma o tragedie, ordonă abandonarea lui ”SS Mont - Blanc”, în timp ce ”Stella Maris” ori ”HMS Highflyer” vin să dea o mână de ajutor.
La patru zile de la explozie, două văduve privesc spre locurile devastate
Specialiștii au calculat că expozia bombei de la Hiroshima, din 1945, una atomică, a fost doar de șapte ori mai mare decât cea de la Halifax
La 9.04.35 are loc explozia. Ceea ce urmează, e greu de descris în cuvinte. ”SS Mont - Blanc” se dezintegrează. Suflul exploziei atinge 1.000 metri / secundă, temperaturile urcă la 5.000 de grade Celsius. Pentru a ințelege forța declanșată, trebuie spus că tunul de 90 mm de pe navă e ”aruncat” la 5,6 kilometri distanță!160 de hectare dispar instant, iar unda de șoc - în fapt, un cutremur veritabil - este resimțită la Capul Breton, la 207 kilometri depărtare. Tsunamiul are 18 metri. 1.600 de persoane mor pe loc, 9.000 sunt rănite. Dintre acestea, 3-400 vor deceda ulterior, din pricina rănilor. Clădirile sunt spulberate pe o rază de 2,6 kilometri, 12.000 dintre ele având de suferit. Șinele de tren se contorsionează, copacii ies din rădăcini.
La câteva zile după tragedie, numărul decedaților este de 1.950. Corpul unui îngrijitor de la Complexul Expozițional este recuperat abia în vara lui 1919!!! 6.000 de oameni au rămas fără case, iar alți 25.000 au trebuit să-și părăsească locuințele, devenite instabile. Practic, jumătate din populația din acel moment din Halifax. Pagubele sunt estimate la 35.000.000 de dolari canadieni, undeva pe la 591.000.000 în zilele noastre.
Reconstrucția începe imediat, dar, chiar și așa, conform ziarelor vremii, în ianuarie 1918, 5.000 de oameni tot nu au acoperiș.
În 1994, istoricul Jay White adună într-o carte 130 de mari catastrofe. Poziționează ”Explozia de la Halifax” pe primul loc, considerând-o ce mai puernică din toate timpurile, non-nucleară, din mai multe puncte de vedere: cel al numărului de victime, al pagubelor materiale, al forței declanșate. Pentru mulți ani din acel moment explozia de la Halifax a fost metrul-etalon de măsurare al tragediilor de acest tip!
