La 93 de ani, o văduvă a devenit cel mai bătrân autor debutant. După moartea soțului ei, omul pe care l-a cunoscut pe timp de război și alături de care și-a petrecut întreaga viață, împărțind bune și rele, femeia a adunat toate cele 633 de scrisori de dragoste trimise de acesta de pe front și le-a transformat într-un roman.
Povestea lui Margaret Ford, „Alegerea unei fiice”, începe în 1926, în Lancashire, Marea Britanie. Minunata poveste cuprinde o perioadă de două decenii, de la nașterea ei până la momentul căsătoriei cu Jim.
633 de scrisori, un război și doi îndrăgostiți
Margaret a povestit, pentru publicația online The Mirror, că în unile în care era pe front, Jim îi scria și de trei ori de zi.
„Mi se pare minunat că povestea mea este liberă să ajungă în inimile citittorilor. Scheletul romanului este format din cele 633 de scrisori pe care ni le-am trimis în acea perioadă tulbure. În linii mari, este povestea unui băiat care s-a îndrăgostit și care...a rămas îndrăgostit”, a explicat Margaret.
Trei ani a durat ca povestea de dragoste să fie așternută pe hârtie. Margaret și Jim s-au cunoscut la o petrecere, când Jim primise o permisie de pe frontul din Burma, unde lupta, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Eram la o petrecere când l-am văzut. Am început să vorbim. Ne-am înțeles foarte bine, din prima clipă”, își amintește femeia.
Și-a părăsit iubitul pentru Jim, adevărata ei iubire
În paginile romanului, femeia face o mărturisire: în momentul în care l-a cunoscut pe șarmantul Jim, ea avea un alt iubit. „Îl chema Hank și era medic militar. Era american și insista ca, după război, să merg cu el, dar mie nici nu-mi trecea prin gând să fac așa ceva. A fost o relație fără vreo șansă pentru viitor.”
După ce s-a căsătorit cu Jim, au trăit ca doi exploratori. Margaret și-a urmat soțul în Egipt și Singapore.
În 2013, Jim s-a stins din viață. Ca să își aline dorul, femeia a decis să dea o nouă viață poveștii lor de dragoste.
Mai mult, Margaret se gândește să scrie și o continuare a romanului: „Nu credeam că am atât de multe povești de spus.”
