Din gama întrebărilor de tipul „De ce e cerul albastru?”, „Au pinguinii genunchi?”, „Cine a fost primul: oul sau găina?” face parte, fără îndoială, și dilema legată de mirosul din cosmos.
Desigur, oamenii de rând nu pot inspira și expira la fel cum o fac pe Pământ, pentru că în spațiu nu avem de-a face cu aer respirabil, ci cu ceva apropiat de un vid perfect. Așadar, o gură de aer în cosmos, fără niciun fel de echipament, ne-ar cam ucide. În orice caz, particulele se lipesc de costumele, mănușile și instrumentele astronauților în timp ce aceștia se află în expediții spațiale, iar atunci când revin pe Pământ, revin cu tot cu ele, așa că pot fi analizate ulterior.
Se pare că spațiul cosmic are un miros similar celui pe care îl simți dacă asiști la o cursă NASCAR, aparent, din cauza stelelor care mor. Combustiile de acest tip au loc peste tot în Univers. În urma lor, rămân hicrocarburi aromate policiclice, compuși organici care conțin carbon și hidrogen. Se găsesc în combustibilii fosili, precum uleiul și cărbunele, sau în depozitele de gudron. Sunt produse când oxigenul insuficient sau alți factor rezultă într-o combustie incompletă a materiei organice sau în carnea gătită la temperaturi mari, la flacără deschisă.
Află de ce acest cercetător și-a adus aminte de liceu când a simțit cum miroase cosmosul.
