Urmărește A1 pe DiscoverPremiul Nobel pentru Fizică 2017 a fost acordat savanţilor Rainer Weiss, Barry C. Barish şi Kip. S. Thorne „pentru contribuţii decisive la detectorul LIGO şi pentru observaţiile undelor gravitaţionale”. Din echipa Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory (LIGO), al cărei proiect a câştigat premiul Nobel din acest an, face parte şi arădeanca Anamaria Effler.
Tânăra în vârstă de 33 de ani, stabilită în SUA de 14 ani, s-a născut la Arad. A urmat studiile în România, la Colegiul „Moise Nicoară”, şi a continuat să înveţe la CalTech (California Institute of Technology), un institut de elită în domeniul ştiinţelor. Şi-a susţinut teza de doctorat în fizică gravitaţională este angajată LIGO, potrivit specialarad.ro.
La proiectul câştigător de Nobel, românca a lucrat timp de zece ani. Cercetările au dus la detectarea undelor gravitaţionale în 14 septembrie 2015, iar analizele şi verificările ulterioare au presupus un volum de muncă imens pentru a confirma importantele descoperiri care revoluţionează teoria universului.
Pemiul Nobel pentru fizică a fost acordat pentru descoperirea valurilor în spaţiu-timp, cunoscute sub numele de valuri gravitaţionale, care au fost prezise de Albert Einstein acum un secol, dar nu au fost niciodată văzute direct. La anunţarea premiului, Academia Regală Suedeză a numit-o „o descoperire care a zdruncinat lumea”.
– Să începem… cu începutul: cum ai ajuns să iubești fizica?
Anamaria Effler: (după un scurt „haha” din care se putea deduce încântarea – n.red)… Păi, nu știu, întotdeauna mi-a plăcut matematica și fizica pentru că aici răspunsurile sunt clare. Mi-a plăcut că ai un răspuns și acela este corect și că nu există loc de interpretări, precum la literatură – spre exemplu – la care nu m-am priceput deloc. Mi s-a părut că totul este mult mai ușor la matematică și fizică (o simțeam că zâmbește…). Aici ori ai dreptate, ori nu.
– Cine, din viața ta, din liceu și până astăzi, consideri că ți-a influențat în mod decisiv cariera?
– Cred că profesorul meu de la Moise Nicoară, domnul Branco Arsenov. El m-a făcut să-mi placă într-un fel mai mult fizica decât matematica.
– Îți mai amintești întâmplarea cu ceasul domnului Arsenov?
– Daaa. Îmi amintesc. La prima mea olimpiadă mi-am uitat ceasul acasă și atunci domnul profesor mi-a dat ceasul lui. Apoi am avut o superstiție cu acel ceas la următoarele olimpiade.
– Am înțeles că ai primit oferte de la mai multe univeristăți în momentul în care ai absolvit liceul. De ce ai ales SUA și de ce CalTech?
– Am ales CalTech fiindcă este una dintre cele mai bune școli tehnice. De ce am ales Statele Unite? Nu știu… la momentul respectiv mi s-a părut că și SUA și Europa investesc mulți mai mulți bani în învățământ decât România (gândeam noi: așa e și acum...) și am considerat că ar fi un beneficiu pentru mine să studiez în străinătate dacă se poate. În SUA, aplicațiile se depun mai devreme, deci practic cu vreo 6-8 luni înainte să încep facultea știam că am fost acceptată, pe când la școlile din Europa se aplică mai târziu.
– Ai avut oferte și de la universități din Europa sau doar din SUA?
– Nu, nu. Toate erau din Statele Unite.
– Mai ai de gând să te întorci în România?
– Sincer, nu știu. Nu cred. Problema este că am plecat la 18 ani, iar când ai 18 ani nu știi ce faci, în sensul că nu te gândești chiar atât de mult la viitor. Eu am ales să merg pe fizică experimentală și mai târziu, după multă muncă, mi-am dat seama că în România pur și simplu nu sunt bani care să fie investiți în experimente care să fie în competiție cu ce se întâmplă în Europa sau în Statele Unite. Adevărul este că laboratoarele de la LIGO au costat foarte mulți bani și foarte puține alte națiuni și-ar fi permis să investească atât de mulți bani într-un experiment. La început nu se știa unde vom ajunge. De fapt, când a fost aprobat proiectul, la început, cred că prin 1989, cei care lucrau pentru LIGO atunci au fost forțați să construiască o variantă mai simplă a instrumentului. Această variantă, chiar dacă ar fi funcționat perfect, se știa că probabil nu se va vedea nimic, nefiind destul de bună. Ca să fie destul de bună era nevoie de mai mulți bani.
– Cum vă simțiți acum, având în vedere că munca de atâția ani a întregii echipe a fost încununată cu Premiul Nobel?
– Cred că încă nu știm cum să ne simțim. Într-un fel cred că încă nu ne vine să credem ce am reușit. Atâția ani ne-am confruntat cu atâtea probleme și așa mai departe, așa că nouă ni se pare totul atât de brusc. Deși am lucrat foarte mult, tuturor ni se pare că toate aceste chestii s-au petrecut foarte brusc. Premiul Nobel este cel mai renumit premiu pentru ceea ce s-a reușit la LIGO.
– Premiul nu putea fi împărțit tutoror celor implicați…
– Da, Premiul Nobel se acordă individual, nu ca proiect. Sunt foarte mulți oameni implicați în proiect, mai ales pe partea de analiză, de date. Eu lucrez pe partea instrumentală, dar analiza de date, așa cum o văd eu, este foarte complicată.
– Știi cumva, mai este vreun român implicat în proiect?
– Da. Dacă îmi amintesc bine mai era un român implicat. Cred că în Marea Britanie și se numește Valeriu Predoi. Nu-mi amintesc exact dacă la Cardiff sau la Glasgow.
CITESTE CONTINUAREA AICI!
Românii Laureați ai premiului Nobel
Printre deținătorii premiului Nobel se numără și patru mari personalitați de origine românească. Elie Wiesel a câștigat premiul pentru Pace in 1986, George Emil Palade premiul pentru Fiziologie și Medicină in 1974, Herta Muller premiul Nobel in Literatură in anul 2009, iar Stefan W. Hell premiul in domeniul Chimiei in anul 2014.
FOTO VIRAL. Dacă vezi căpşuna din imagine roşie, eşti normal. O vezi verde? Iată ce înseamnă... Iubitori de animale, faceţi cunoştinţă cu frumoasa căţeluşă Mochi care a intrat în Cartea Recordurilor! Stăpânii au luat...
