Uneori viața bate filmul și dramele nu sunt numai despre oameni mari, ci și despre suflete agitate de copil.
Se întâmpla în statul american Ohio. Liniștea unei familii a fost tulburată brusc atunci când Bethany Thompson a primit un diagnostic crunt: cancer la creier.
Ce înțelegi tu, cu mintea ta de copil, când mami și tati îți explică așa ceva?
Doar vezi că nu mai mergi la lecțiile de balet, ci brusc dormitorul tău e de fapt, într-un salon rece de spital. Nu te mai joci cu păpușile, ci plimbi stative cu perfuzii. Și înduri chimioterapia. Și speri că vei trăi
Ai trei ani și cancer la creier
Bethany a trăit și a învins cea mai grea boală a secolului. Medicii i-au scos cu greu respectiva tumoare, dar prețul a fost unul vizibil: un nerv a fost afectat, iar fata nu mai putea să râdă larg, ci schița mai degrabă un surâs.
Copiii de la școală au început să râdă de ea, iar fata a început să sufere. De parcă viața nu îi dăduse destul.
Râdeau de ea că nu zâmbește normal. Atât.
Rănile s-au adâncit, până când Bethany nu a mai putut să suporte că i se spune „zâmbet-spart”. Și atunci a decis să se sinucidă, fiindcă nu mai suporta să fie ținta glumelor tuturor.
Și a făcut-o. S-a împușcat în cap.
Pe Bethany nu a omorât-o cancerul. Sau chimioterapia. Ci CUVÂNTUL.
Avea 11 ani.
