Recent am avut plăcerea de a sta de vorbă cu Romeo Andronic, un artist în adevăratul sens al cuvântului.
Povestea lui este incredibilă și a reușit să ne capteze atenția. A făcut studiile la Iași, un oraș de care este legat afectiv, mai ales pentru climatul cultural accentuat. Profesiunea de artist plastic restaurator l-a purtat prin toată țara, iar lucrările sale se bucură de multă apreciere.
Este specialist în pictura murală și în arta religioasă.
Despre artă și legătura acesteia cu credința
„Deși arta a plătit un tribut în perioada comunismului, aceasta a reușit să se ridice și să câștige apreciere. Totuși, din nefericire, în timpurile actuale avem foarte mulți oameni care preferă mai degrabă replici după creații celebre decât o opera originală”.
Am aflat astfel că în România există artiști talentați care se ocupă de arta monumentală și de pictura murală religioasă, fapt ce a determinat și dezvoltarea unor secții special dedicate tinerilor interesați. Un exemplu este Asociația Filiala Artă Plastică Religioasă și Restaurare, din cadrul Uniunii Artiştilor Plastici Din România.
„Credința este importantă, fiindcă le dă artiștilor măsura și acel bun simț care împiedică excesele. Harul pictorului este un dar de la Divinitate”
Am stat puțin de vorbă și despre pictura murală și am descoperit că lucrurile nu sunt chiar atât de simple precum par la prima vedere.
L-am provocat pe artist să ne explice cum se face
Se lansează provocarea unui zid alb, pe care artistul trebuie să îl transforme într-o operă. Am aflat că ochii profanului văd doar un zid alb, pe când artistul vede opera deja făcută. Urmează o muncă împotriva cronomentrului, căci nu există mult timp de gândire. Odată ce se ajunge într-o anumită etapă, rămân doar câteva ore pentru aplicarea desenelor și a culorilor.
„Sunt două tipuri de artiști care se ocupă de arta mural[ religioasă. Unii se folosesc de schițe pe care apoi le măresc. Alții, și poate cei mai pricepuți, prefer să deseneze direct pe support. Aceștia sunt mai liberi, mai dezinvolți, mesajul transmis este mai direct. Se naște astfel un adevărat miracol din coodonarea văz-mână-minte-istorie.”
O minune din viața artistului
Romeo Andronic a avut bunăvoința de-a ne povesti și o întâmplare inedită din cariera sa. Odată se ocupa de Biserica lui Cuza de la Ruginoasa În noaptea de dinaintea finalizării unei picture a avut un vis straniu în care a visat că niște păsări au dat foc casei sale din București. A doua zi, nu mica i-a fost surprinderea să primească veștile de acasă în care era anunțat că se petrecuse un incendiu, pus de Securitate. Așadar, artistul a primit un semn prevestitor.
Întrebat despre cum și-a descoperit talentul, acesta a povestit că obișnuia să deseneze de mic, fiind o îndemânare moștenită din familie. În mod surprinzător, trei dintre cei patru copii ai săi au ales să își dedice cariera artei.
„Obișnuiam să îi iau cu mine pe șantiere, ca să-i am mai aproape de mine. Totuși, joaca s-a transformat în meserie pentru ei”
Orice pasiune are și un preț
Desigur, nici artiștii plastici nu sunt scutiți de o serie de boli profesionale. Mai ales când vine vorba despre arta monumentală, mediul și materialele folosite prezintă riscuri pentru creator. În zonele de boltire, corpul stă în poziții incommode, iar coloana este solicitată. La asta se adaugă toxicitatea substanțelor, umiditatea mediului, ventilația insuficientă și suprasolicitarea pot duce la boli reumatice sau ale ficatului. Totuși, acest sacrificiu este făcut de dragul artei.
„Nu aș putea alege o lucrare preferată. Toate sunt precum copiii, fiecare are specificul său, greutățile și lecțiile sale. Oricât de greu a fost, nu am renunțat niciodată. Nu regret că am ales acest drum, chiar dacă un mare obstacol a fost faptul că această meserie implică separarea pe termen lung și lipsa de familie”
Iubește arta într-atât de mult încât chiar și în timpul liber se ocupă tot cu meșteșugul culorilor și al formelor. Obișnuiește să facă peisaje sau exerciții de portrete.
„Cuvântul care definește cel mai bine această meserie de artist plastic restaurator este munca. Pasiunea te tine conectat, dar tot munca rămâne cea mai importantă”
Am vorbit puțin și despre țara noastră și ceea ce are aceasta de oferit lumii.
Ce ne face speciali?
„România are un potențial mare. Este un loc în care există o anumită fuziune între diferite edificii și natură. Aproape orice mănăstire se armonizează perfect în peisajul în care se află. Nu degeaba prințul Charles se simte legat de țara noastră. Romțnia oferă o diversitate culturală incredibilă, păcat doar că potențialul turistic nu este valorificat îndeajuns de mult.”
La final, Romeo Andronic a transmis un mesaj românilor, prin care îi îndeamnă „să nu renunțe la arta adevărată, bine făcută. Să o țină în apropiere, căci ea are puterea de a-l înălța pe om, de a-l face mai bun și de-ai șlefui sufletul și spiritual creativ. Iar acest lucru folosește indiferent de pasiunile sau meserie fiecărui om”.
