Pe 29 iunie 1929, Dealul Cotrocenilor ”fierbe”. Principele Nicoale al României, cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, fratele mai mic al lui Carol al II-lea, urmează să inagureze Statuia geniului ”Leul”, un monument superb, dedicat memoriei celor care s-au jertfit în timpul Primului Război Mondial. Comuniștii ciuntesc inscripția și scot ”pentru întregirea neamului”. Adrian Păunescu luptă, prin revista ”Flacăra”, și reușește să repună cuvintele la loc, pe soclu
Pe 29 iunie 1929, dimineață, Dealul Cotrocenilor ”fierbe”. Peste câteva ore, Principele Nicoale al României, cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, fratele mai mic al lui Carol al II-lea, avea să taie panglica statuii ”Leul”, Monumentul Eroilor Geniști din București.
Pe la 1927, generalul Constantin Ștefănescu-Amza, un militar de carieră, combatant pe frontul Primului Război Balcanic, pe frontul Primului Război Mondial, deputat, fondatorul Muzeului Militar, îi comunică sculptorului Spiridon Georgescu că se gândește la un monument ce să simbolizeze vitejia de care armata română dăduse dovadă în luptele din 1916-1918. Vrea ceva majestuos. Georgescu e școlit în Italia, are mână (va fi autorul sculăpturilor de la Mausoleul de la Mărăști), se apucă de treabă. În vara lui 1929, lucrarea e gata: un leu, cu o lungime de 5.40 metri, înalt de 4,40 și cu o greutate de 6.000 de kilograme, stând pe o țeavă de tun și pe o cască, pe care este desfășurat un drapel de luptă, toate aparținând trupelor inamice. În colțurile ansamblului statuar odihnesc patru soldați ce stau de strajă, echipați pentru îndeplinirea misiunilor de luptă: un cercetaș, un ceferist, un pontonier și un telefonist, fiecare de 2,20 m și ”greu” de 1.200 de kilograme. Pe cele patru părți sunt montate patru metope, reprezentând, în basorelief, momente din acțiunile caracteristice fiecărie specialități militare ale trupelor de geniu. Pe partea din față stă scris:
SPUNEȚI
GENERAȚIILOR VIITOARE
CĂ NOI AM FĂCUT SUPREMA JERTFĂ
PE CÂMPURILE DE BĂTAIE
PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI
Comuniștii n-au dorit ”pentru întregirea neamului”
După ce comuniștii au preluat puterea în România, expresia ”pentru întregirea neamului”, cu referire la Marea Unire de la 1918, n-a picat bine, așa că au decis să o șteargă. Poetul Adrian Păunescu află de aceste lucruri și începe să scrie, în revista ”Flacăra”, pe care o conduce din 1973 până în 1985, despre ”ciuntire”. Cere ca expresia să fie repusă la locul său, pe socul, lucru care se și întâmplă. Astăzi, statuia aflată la intersecția Bulevardelor ”Iului Maniu” și ”Geniului”, în apropierea Palatului Cotroceni, se regăsește în forma inițială.
