Zizi, femeia care-a dat ROMÂNIA peste cap. Ferdinand l-a închis pe Carol al II-lea la mănăstire. ”Sunt mort și te ador”. S-au stins la o lună unul după celălalt

În septembrie 1918, principele Carol al II-lea și Zizi Lambrino, iubita sa, fac nuntă la Odesa, în secret, încălcând toate preceptele Casei Regale. Ferdinand ordonă ca prințul să fie închis, 75 de zile, la Mănăstirea Horaița. România se află în Războiul de Reîntregire, bârfele curg la București, țara întreagă e dată peste cap. ”Sunt mort și te ador”, scrie moștenitorul tronului. Legătura e anulată pe 8 ianuarie 1919, dar, fix peste un an, apare Mircea Grigore Carol Lambrino, fiul, și lucrurile se complică

Pe 27 august / 9 septembrie 1918, când încă Primul Război Mondial nu e gata, Prințul Carol al II-lea, moștenitorul Tronului României, dezertează de pe front. Lasă regimentul 8 Vânători, unde e comandant onorific, și fuge la Odesa, via Târgu Neamț. Se îmbracă în uniformă de ofițer rus, își ia iubita - pe Ioana Zizi Lambrino - și fuge. La Tighina, la frontieră, e recunoscut de un ofițer austriac, dar acesta, în schimbul unei sume frumușele, e dispus să-l ”acopere” și chiar să-i asigure spatele. Cuplul trage la hotelul ”Bristol”. Pe 1/13 septembrie ceremonia religioasă se face, contra a 50.000 de lei, ”donați” preotului Șaravski. A doua zi de dimineață, Carol face marele anunț: ”Regelui ferdinand. Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Răspundeți dacă eu pot să mă întorc cu ea sau trebuie să continui drumul către Franța”. Casa Regala ia foc. Îl trimite pe colonelul Ballif pentru a-i spune lui Carol să-și bage mințile-n cap, dar e prea târziu. Omul e amorezat până peste cap. Pleacă la drum o lungă perioadă de frământări, de negocieri, de discuții de tot felul.

Regina Maria este cea mai afectată: ”O lovitură a căzut asupra noastră!”

Evenimentul o lovește în plin pe Regina Maria, cea care-și vrea copilul împăcat și fericit, dar care înțelege că astfel de gesturi nu trebuie să aibă loc. ”O lovitură aproape de neândurat a căzut asupra noastră”, spune ea. Greul pică și pe Regele Ferdinand. Țara caută Reîntregirea, e jale peste tot, iar el trebuie să se gândescă cum să-l pedepsească pe Carol? Cheamă la Curte toși oamenii politici importanți, toți generalii. Alexandru Marghiloman, în acel moment premierul României, notează în jurnalul său: ”Prințul trebuie să fie decăzut din prerogativele sale. Prințul Nicolae proclamat în locul său, și pentru el făcut o educațiune severă și serioasă”. Marghiloman merge mai departe, cere o întrevedere între patru ochi cu Regele României, căruia îi spune, franc: ”Prințul nu e iubit; e complect indiferent și a dovedit o lipsă de judecată”. La masa discuțiilor ajung generalii Coandă, Văitoianu, Grigorescu, Averescu. Discuțiile sunt contradictorii, așa că Regele decide, pe 9 septembrie: prințul va fi adus, forțat, de la Odesa și închis, pentru 75 de zile, la Mănăstirea Horaița, din județul Neamț. Practic, nu este o închisoare, în adevăratul sens al cuvântului, ci o izolare, căci va putea primi scrisori, vizite, se va putea plimba prin împrejurimi, dar fără a o zări pe Zizi, în niciun fel!

Mănăstirea Horaița, la 1912

”Rămân foarte calm și mă întorc la Zizi”

Carol notează detalii despre perioada petrecută la Horaița cu titlul ”Zile de penitență”. ”Rămân foarte calm și mă întorc la Zizi. Biata de ea, a fost clipa cea mai cruntă a vieții noastre”, scrie el. Încep negocierile. ”Cu Tata am discutat destul, mi-a spus că a făcut tot posibilul caă să mă salveze, căci Guvernul, Parlamentul și Averescu voiau o soluție extremă. Nu se mulțumeau ca eu să renunț la drepturile mele, doreau să se proclame pierderea drepturilor mele. Iată deci visul sfărmat!” Ajuns la Horaița, scoate portretul soției și-l pune pe masă. Regina Maria vine să-l viziteze, des. La fel prințesele Elisabeta și ”Mignon”. ”Dumnezeule, toți vor să-mi schimb părerea. Iubito, sunt mort și te ador. Nu mai pot să mai scriu. Noapte bună!”

Conacul Lambrino, din Butucărie, comuna Zăpodeni, județul Vaslui, unde cein doi s-au iubit cu foc

Regele Ferdinand vine să discute cu el pe 20 septembrie. Carol dă primele semne că ar fi de acord cu anularea căsătoriei. La finalul celor 75 de zile de ”penitență”, Carol este trimis, din nou, pe front, la Bistrița. Intră-n greva foamei, pentru că nu i se permite să o vadă pe Zizi...

Povestea colierului lui Napoleon

În acest timp, pe lângă Zizi ”lucrează” colonelul Boyle. Dar cine-i Zizi, femeia care a pus pe jar o țară întreagă? Și despre ce colier e vorba?

Jeanne Marie Valentine Lambrino, cunoscută drept ”Zizi”, a văzut lumina zilei în octombrie 1898, la Roman. Intră, rapid, în cercul de prieteni din jurul prințului Carol. Acesta se iubește cu Ella Fillitti, care, la insistențele Casei Regale, este exilată la Paris, în 1917. Atunci Zizi intră pe fir. Provine dintr-o familie cu șaif, cu rădăcini Cantemirești și Brâncovenești. E educată în capitala Franței. În 1915, Regina Elisabeta, soția Regelui Carol I, îi dă lui Carol al II-lea un colier incredibil, pe care acesta să-l dăruiască soției sale, ceea ce se și petrece. Nestematele fuseseră transmise de marele Napoleon fiicei sale adoptate, Stephanie de Beauharnais, bunica lui Carol I.

Carol al II-lea, la Bistrița, la finele Primului Război Mondial

1918 se stinge, România este reîntregită. Dar scandalul continuă. Căsătoria e anulată de Tribunalul București pe 8 ianuarie 1919. Însă cuplul nu vrea să știe nimic, se refugiază în satul Mănăstirea. Regina Maria notează: ”Discuții violente la dejun între Carol și Nando (n.r. - Regele Ferdinand). Carol e, ca de obicei, mojic cu tatăl său, ceea ce este întotdeauna penibil”. Siuația se complică. pe 8 ianuarie 1920, la fix un an de la anularea căsniciei, Zizi îl naște pe Mircea Grigore Carol. Peste o lună, Carol îi scrie, din nou, tatălui său, anunțându-l că este nulă ultima sa renunțare la tron și că va pleca într-un voiaj lung, din Asia până în America. De asemenea, îi spunea lui Zizi că ”am întors o nouă pagină” și că relația lor s-a încheiat.

Zizi se stabilește la Paris. Pe 14 iulie 1921, Casa Regală semnează cu ea o convenție. Trebuie să primească 2.200.000 de franci, din care semestrial 110.000. După 20 de ani, putea retrage tot capitalul rămas. La acestea se va adăuga și o vilă, în Franța, la Neuilly-sur-Seine, unde va și deceda, pe 11 martie 1953. Curios, Carol se va stinge la nici o lună după aceea, în aprilie, la Estoril, în Portugalia...

Sursa: Adevărul. Credit foto: justitiecurata.ro