Profesorul Gheorghe Amza, din chinurile închisorii, mai aproape de viața dorită "cu aripi de Lumină"

Gheorghe Amza a fost închis după cum el însuși mărturisește în emisunea Sinteza Zilei. Acesta a trecut prin chinuri greu de imaginat în urma cărora s-a gândit sistematic la sinucidere, atunci când s-a aflat în spatele gratiilor.

După o experiență traumatizantă, cutura a fost primul pas pentru a aduce valoare lumii în care trăiește

În contextul actual, cultura reușește să răzbească, traversând orice graniță, iar Gheorghe Amza, fostul decan al Facultății de Inginerie și Managementul Sistemelor Tehnologice din cadrul Universității Politehnice din București, a demonstrat acest lucru. Noul său volum de poezii, „Cu aripi de Lumină” a văzut recent lumina tiparului. Aceasta este a cincea carte după ce, în 2016, a lansat „Zbor frânt”, în 2017 – „Libertate ucisă”, în 2018 – „Un nou început” și în 2019 – „În miezul Luminii”.

Volumul de poezii „Cu aripi de Lumină” închide ciclul celor cinci volume proiectat de autor în urmă cu cinci ani sub titlul „Regăsirea”. Ceea ce deosebeşte acest volum de poezii de cele precedente este poezia filozofică. Spre deosebire de volumele anterioare, ea este mult mai elaborată arătând saltul făcut de poet în înţelegerea esenţei vieţii prin cea a iubirii căpătând puterea de a-şi construi aripi de lumină pentru a se ridica din nou de unde a căzut şi a reveni într-un spaţiu curat cu o credinţă curată.

Aripile de lumină devin uneori aripi de vis cu ajutorul cărora poetul pătrunde în suflet şi în miezul luminii, porneşte în Univers şi-a lui nemărginire, porneşte în viaţă şi-a ei diversitate iubind imposibilul, iertând neiertarea, crezând incredibilul, învingând depărtarea, sperând nesperarea, înţelegând neînţelegerea, zâmbind plânsului şi învăţând înţelegerea. Cu aripi de vis, poetul zboară încărcat de dor, însetat de dor, înflăcărat de dor, îmbolnăvit de dor, înseninat de dor şi purificat de dor dincolo de el şi a lui iubire pentru a se regăsi în flăcările unei iubiri divine.

„Cu aripi uşoare de Lumină

În zbor spre-o nouă împlinire

Căutând speranţa divină

Am pornit însetat de Iubire

Cu aripi uşoare de Lumină

În zbor spre-al meu interior

Căutând Iubirea divină

Am pornit însetat de dor

Cu aripi uşoare de Lumină

În zbor spre-ndepărtate stele

Căutând a Vieţii rădăcină

Am pornit cu gândurile mele.”

(fragment din poezia „Cu aripi de Lumină”)

Volumul se deschide cu o dedicație „Celor care...” oferită celor care i-au sprijinit munca și i-au fost alături în acest drum, dar și celor care sunt singuri și singurătatea îi apasă, celor care iubesc frumosul și celor care vor să cunoască misterul vieții.

Dacă în primele sale volume poetul insistă asupra muncii din anii de formare a omului de mai târziu, aici regretă tinerețea care se scurge luând cu ea frăgezimea, dorințele vârstei, frământările, prima dragoste, farmecul zilelor și dorința de mărire.

„Cu aripi de Lumină” cuprinde 240 de poezii întinse pe 607 pagini cu o grafică excelentă. Temele abordate sunt transpuse în versuri profunde, fără să aparțină unui stil literar anume definit, putându-se vorbi, mai degrabă, de o împletire de stiluri (romantism, simbolism, realism, expresionism etc). Astfel, creația poetului Gheorghe Amza este originală, sensibilă și variată.

Opera sa mai cuprinde și apariții științifice și didactice, concretizate în numeroase tratate, cărți, îndrumare de laborator, brevete de invenție, contracte de cercetare și articole științifice cu arie de recunoaștere națională și internațională.