Se plimba cu bicicleta și a primit un glonț în spate. Paralizat de la brâu în jos, un adolescent a ajuns, pe picioarele lui, la festivitatea de absolvire

Urmărește A1 pe Discover

Avea doar 15 ani, când viața urma să îi fie schimbată radical, de o mână criminală. Destinul nu oferă întotdeauna lucruri dintre cele mai frumoase, iar Aaron Willis a trăit-o pe propia pielea. Cei mai frumoși ani din viață i-au fost furați.

Tragic este faptul că adolescentul a fost confundat cu o altă persoană care ar fi trebuit să primească glonțul blestemat, în spate, în locul lui. A fost omul nepotrivit, la locul nepotrivit. A rămas paralizat d ela brâu înjos. Această experiență avea să îl transforme într-un om puternic, cu niște părinți mândri de fiul lor.

Dintr-un sportiv energic, cu multe trofee în fotbal, acesta avea să fie țintuit într-un scaun cu rotile. Dar chiar și așa nu a renunțat la școală. La nouă luni după tragicul eveniment, acesta își făcea apariția la cursuri, într-un scaun cu rotile blestemat.

În tot acest timp, băiatul a sperat din tot sufletul că, într-o zi va putea alerga din nou pe terenul de fotbal și va reuși să ajungă la festivitatea de absolvire, pe picioarele lui.

Și visul i s-a împlinit. Aaron este recunoscător, acum, pentru simplul fapt că se poate bucura de acest moment important din viața orcărui adolescent.

"Sunt foarte, foarte fericit și binecuvântat să mă aflu astăzi aici, deoarece aș fi putut muri în 2012", a declarat tânărul pentru miami.cbslocal.com." Și aș fi putut să mor și cu alte ocazii, după acest incident, dar sunt încă aici și am absolvit", a mai adăugat acesta.

La doar un an după ce a fost împușcat și a rămas paralizat, Willis a început să meargă cu ajutorul unui cadru metalic, făcând un efort incredibil. Însă, și-a dorit din răsputeri ca, în momentul în care va trebui să i se înmâneze diploma de absolvire, să poată ajunge singur pe scenă, pe picioarele lui.

În ziua absolvirii, părinții curajosului tânăr au vărsat lacrimi de fericire, care au compensat toate greutățile prin care au fost nevoiți să treacă, alături de fiul lor. Toată suferința copilului pe care-l aduseseră pe lume și îl crescuseră cu toată dragostea, așa cum au știut mai bine, începea să prindă forma unei fericiri greu de descris în cuvinte.

“Sunt lacrimi de fericire, pentru că știm că Dumnezeu este acolo undeva", a spus Samie, tatăl lui Willis.

În cele din urmă, momentul mult așteptat a venit iar Willis făcea primii lui pași pe scenă, așa cum a visat, ajutat de niște proteze speciale pentru picioare.

“Ei niciodată nu m-au părăsit. Niciodată nu m-au lăsat să renunț. Așa că, astăzi, nu merg pentru mine, ci pentru părinții mei".

La doar o zi după absolvire, Willis a fost acceptat la Universitatea Internațională din Florida.