Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Ana Aslan, Constantin Brâncuși, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, George Enescu, Ciprian Porumiar lista poate continua la nesfârșit. Sunt personalități marcante ale țării noastre care, prin aportul lor la istoria, cultura și civilizația românească, au creat un spațiu de desfășurare a activităților noastre de astăzi.
Nu, poate nu ne-au pregătit pentru a le citi cărțile pe tabletă sau smartphone...
...și nici pentru a le asculta muzica pe un dispozitiv minuscul, numit player, însă au lăsat în urma lor adevărate "contribuții". De care, unii dintre noi, știm. De care, unii dintre noi, ne mândrim...
Poate nu știm atât de multe despre ei, însa ei au existat și, pentru mult timp de-acum încolo vor fi pe lista "mândriilor" României.
Ana Aslan (1897 - 1988), de exemplu, a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie.A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. S-ar putea să ai și tu cel puțin un produs cu acest nume. Mormantul ei se afla in cimitirul Bellu din București.
Ştefan cel Mare (1433 - 1504) şi-a pregătit propria lespede funerară, la Mănăstirea Putna, încă din timpul vieţii, lăsând, fireşte, urmaşilor grija de a completa inscripţia cu data exactă a morţii sale şi cu numărul anilor de domnie, pentru care a rezervat spaţii corespunzătoare pe cantul ei, dar care, din motive neatestate documentar, au rămas totuşi necompletate, aşa cum se văd şi astăzi.
Constantin Brâncuşi (1876-1957)
Născut într-o familie cu şase copii din Hobiţa, Gorj, Constantin Brâncuşi a urmat Școala de Arte şi Meserii în Craiova(1894-1898) , în anul 1902 venind la Bucureşti unde va absolvi Şcoala de Belle-Arte. Îşi va continua studiile la prestigioasa şcoală pariziană École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde va fi admis în anul 1905. Cele mai importante lucrări, parte a patrimoniului universal sunt Sărutul, Poarta Sărutului, Păsări măiestre, Muza adormită, Domnişoara Poganz, Coloana ifinitului, Masa tăcerii.
George Enescu (1881-1955)
S-a născut la Liveni, în judeţul Botoşani. A studiat la Conservatorul din Viena între anii1888-1894, continuând la Conservatorul din Paris între anii 1895-1899. Admirat de către regina Elisabeta- Carmen Sylva, va fi adesea invitat să susţină concerte la palatul Peleş din Sinaia. Cele mai importante compoziţii ale sale datează de la începutul secolului XX, acum fiind compuse cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), Simfonie (1905) şi Șapte cântece pe versurile lui Clément Marot(1908). Între anii 1921-1931 a compus opera monumentală Oedip, care a avut premiera la Paris în anul 1936, bucurându-se de succes de la prima reprezentaţie. A murit la Paris în anul 1955, și a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă.
Mircea Eliade (1907-1986)
Mircea Eliade s-a născut la Bucureşti, tatăl său schimbându-şi numele de familie din Eremia în Eliade în semn de admiraţie pentru activitatea lui Ion Heliade Rădulescu. A făcut studii de filozofie, fiind unul dintre discipolii profesorului Nae Ionescu. Îşi va completa formaţia profesională la Calcutta, studiind limba sanscrită şi tehnicile yoga cu profesorul Dasgupta. Întors în ţară îşi termină studiile de doctorat printr-o teză despre yoga, în paralel publicând lucrări literare. Din anul 1957 s-a stabilit la Chicago acolo unde a ocupat postul de profesor la Catedra de Istoria Religiilor. Vasta sa operă cuprinde lucrări şi studii de specialitate dedicate istoriei religiilor, lucrări literare, memorialistică, jurnale.
Mihai Eminescu )1850 - 1889)
Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9[8], București. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Patru elevi ai Școala normală de institutori din București au purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub „teiul sfînt” din cimitirul Bellu.
