Margaret Mitchell și soțul ei se pregăteau să meargă la film, la ”A Centerbury Tale”. Atlanta, Georgia, SUA, 11 august 1949. Autoarea unui roman imens, ”Pe aripile vântului”, după care avea să se realizeze unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile, pune prima piciorul pe trecerea de pieton, când este lovită, în plin, de un șofer beat, vitezoman și care mergea pe contrasens. Taximetrist profesionist! După cinci zile în comă, Mitchell se stinge din viață, la nici 50 de ani
Margaret se născuse la îngemănarea dintre secole, în primele zile ale lui noiembrie, 1900. Fetița pusese mâna pe orice carte, citea tot ce se putea citi. La 14 ani devorase, deja, biblioteci. Se înscrisese, apoi, la Smitg College din Massachusetts, dar moartea mamei sale o dărâmase nițel, făcând-o să abandoneze studiile. Abia adunase 22 de primăveri când se luase cu Berrien Kinnard Upshaw dar curând avea să-și dea seama că această căsnicie însemna, de fapt, un faliment. Upshaw, băiat, pricepuse că îngrădea un spirit atât de liber, așa că-și luase o boceluță și plecase pe al său drum. Îi plăcea să scrie, așa că ”Journal Sunday Magazine” o primește în rândurile sale. Memorabil rămâne interviul luat faimosului Rudolf Valentino, primul latin lover din istorie, stins la nici 31 de ani.
Mitchell, în anii la care a lucrat la ”Pe aripile vântului”
În 1926 se leagă cu John Marsh, un agent publicitar. Se lasă de ziar, se dedică scrisului. Lucrează la un roman - niciodată publicat - o biografie ficțională a unei femei din era Războiului Civil American, Pansy O'Hara. Trei ani de zile buchisește la el, cam 400 de pagini dactilografiate. În iulie 1935, cu un manuscris bazat pe acest roman, se prezintă la Compania ”Macmillan”. Sunt 1.037 de pagini grupate sub titlul ”Pe aripile vântului”, un vers împrumutat de la poetul englez Ernest Downson. Pansy va deveni celebra Scarlett O'Hara, alături de Rhett Butler. Monumentala epopee ficțională a Sudului din și după Răzvoiu Civil e vândută în 180.000 de exemplare numai în primel patru săptămâni. Primește, în 1937, premiul ”Pulitzer”, apoi David O. Selznik o contactează pentru a ecraniza romanul. Filmările durează 140 de zile, premiera are loc pe 15 decembrie 1939. Devine primul film color de asemenea proporții, realizat prin folosirea procedeului Technicolor. "New York Herald Tribune" scria la vremea apariției filmului că este "Un spectacol cinematografic monumental", iar "New York Times" că este "Cea mai mare înscenare cinematografică văzută până azi și cel mai ambițios film de acțiune din istoria spectaculoasǎ a Hollywoodului". Vivien Leigh și Clark Gable fac două roluri monumentale, urmează 10 premii ”Oscar”, iar Margaret Mitchell devine cunoscută, la 40 de ani, în întreaga lume.
Cel de-al Doilea Război Mondial izbucnește. E voluntară la ”Crucea Roșie”, patronează câteva nave militare americane, printre care și ”USS Atlanta”, participantă la faimoasa Bătălie de la Guadalcanal. În 1946 se decide să reînceapă să scrie.
Pe 11 august 1949, Margaret și John ies la film, la ”A Canterbury Tale”. Scriitoarea pune piciorul pe stradă, pe trecerea de pietoni. Hugh D. Gravitt, un taximetrist de numai 29 de ani, beat, aflat pe contrasens, o lovește în plin, pe strada ”Piersicului”. În cădere, suferă o fractură de craniu. Intră în comă, cinci zile, la spitalul ”Grady” din Atlanta. Pe 16 august, organismul ei refuză să mai lupte. Decedează, la 49 de ani. Gravitt, care, până atunci, fusese acuzat de 23 de delicte, e arestat. Plătește o cauțiune de 5.450 de dolari și e lăsat liber. Ulterior, e condamnat la 18 luni de închisoare. Execută 10 luni și 20 de zile. Atât! Trăiește până în 1994. În 1991 afirmă că nu avea viteză, că Margaret i-a sărit în față și că n-a avut cum s-o evite...
