România e un imens muzeu în aer liber! Bineînţeles, are mai multe galerii, printre care putem să regăsim şi o colecţie a Incompetenţei. Dar acum vom discuta despre o expoziţie vie cu valori cât se poate de reale - lumea satului românesc. Aici încă mai găseşti meşteşuguri vechi de când poporul nostru. Şi chiar mai vechi.
Maestrul unui astfel de meşteşug este un cojocar din judeţul Sibiu. Din mâinile lui ies celebrele cojoace de lână ale ciobanilor, care pot fi considerate adevărate exponate de muzeu. Şi vor ajunge acolo curând, întrucât cojocarii sunt pe cale de dispariţie.
Unii numără oile să adoarmă. Alţii numără oile să trăiască. Nu ne interesează ce spun alţii despre cea mai veche meserie, dar bănuim că în România aceasta a fost oieritul. Încă de la Mioriţa încoace, istoria munţilor noştri s-a scris cu un fluier, un ciomag şi un cojoc - cel mai călduros prieten al ciobanului.
La 76 de ani, Vasile Gândilă este unul dintre ultimii cojocari ai României. În mod sigur, este ultimul din satul său, Tilişca din Sibiu.
Este o tehnică veche de mii de ani. Până şi uneltele par făcute pe vremea lui Burebista. Maşină de cusut automată? Nici vorbă. Singura maşină în care meşterul Vasile are încredere este propria mână.
În ultimii ani, din ce în ce mai puţini ciobani au apelat la meşterul cojocar. În schimb, nea Vasile a început să primească mai multe comenzi din străinătate.
E fericit că are comenzi. Dar are un alt motiv de supărare. A mai rămas o singură persoană care face cojoace.
Nea Vasile şi-ar fi dorit să fie înconjurat de ucenici cărora să le predea secretul meşteşugului. Unul pe cale de dispariţie.
Citește mai multe pe observator.tv!
