Totul a început, surprinzător, undeva în perioada târzie a Antichităţii. Stindardul de luptă al dacilor purta atunci culorile albastru, galben şi roşu. Apoi, a fost preluat şi de armatele romane şi bizantine până la finalul secolului al X-lea
De la celebrul steag cu dragon, la cel cu un cap de lup până la tricolor...
Cetatea Aquincum (viitoarea Buda Veche) a moştenit în stema sa culorile roşu, galben şi albastru, despre care cărturarul german J.F. Neigebaur afirma că sunt ,,o moştenire de pe timpul Daciei Traiane”, iar George Bariţiu le considera ,,rămase moştenire de la Imperiul roman”.
Stăm şi azi sub semnul lui ZAMOLXIS, zeul suprem al dacilor
Este însă important faptul că dacii liberi au gândit refacerea unităţii dacice sub protecţia zeului lor suprem – Zamolxis, al cărui chip binevoitor s-a arcuit peste crestele Carpaţilor, Dunăre şi ţărmul Mării Negre ca un curcubeu.
Privind acest curcubeu, din a cărui cromatică ieşeau în evidenţă culorile roşu, galben şi albastru, arcuite peste o lume plină de credinţe, superstiţii şi suferinţe, dacii şi-au întărit credinţa în nemurire.
Perioada următoare este o pierdere imensă pentru istorie. Nu se mai găsesc informaţii de niciun fel despre stindardul în trei culori...
În anul 1821, culorile roşu, galben şi albastru se regăseau, coform documentelor, pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu, iar în anul 1848 au devenit culorile drapelului de stat, cunoscute şi astăzi (cu albastru sus). Acest tricolor apare atunci de asemenea în Moldova, în Ardeal (de exemplu la Adunarea de la Blaj) și până la Paris, unde este arborat la 26 aprilie 1848 de către studenții români care salutau noul guvern revoluționar cu un tricolor „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii”.
Până în 1848, tricolorul a avut culorile dispuse pe orizontal, însă prin decretul 252 din 13/25 iulie 1848 se defineşte ca culorile steagului să fie dispuse pe verticală, posibil sub influența modelului francez. Nuanțele erau „albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. În ceea ce privește ordinea, „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”.
CE SEMNIFICĂ CELE TREI CULORI!
- ALBASTRU = aerul, cel mai nobil element şi simbolizează blândeţea, frumuseţea şi bună credinţă, amintind şi legea strămoşească creştină.
- GALBEN = este simbolul forţei, al bogăţiei şi al purităţii. Ea reprezintă şi culoarea holdelor de grâu copt.
- ROŞU = simbolul măririi, al bucuriei, îndrăznelii şi generozităţii. Simbolizează de asemenea, sângele vărsat în lupte.
Drapelul este foarte asemănător cu drapelul civil al Andorrei și cel de stat al Ciadului, neavând însă nici o legătură cu acestea.
