Un șofer de taxi a acceptat cursa comandată de o bătrânică, dar ceva fabulos avea să i se întâmple! Pe drum a primit cea mai frumoasă lecție de viață!

Uneori, viața dă cele mai surprinzoare lecții, în momente în care te aștepți cel mai puțin. Aceasta este întâmplarea emoționantă trăită de un șofer de taxi.

Am ajuns la destinație și am claxonat, ca să fiu sigur că al meu client a auzit că am venit. De obicei, nu aștept mult după aceștia.

A durat ceva până am văzut clientul. Era o bătrânică ce se chinuia de zor cu un geamantan. Mi-am dat atunci seama că are poate, în jur de 90 de ani.

Avea niște haine viu colorate și o pălărie cu voaletă. Mi-a dat senzația ca vine parcă dintr-un film.

Am ajutat-o cu bagajul, dar și să coboare scările. În schimb, mi-a tot mulțumit pentru bunătatea și politețea mea. I-am spus că aceasta este datoria mea, fiindcă mi-am propus să îmi tratez clienții la fel ca și cum mi-aș trata mama.

Mi-a dat o hârtie pe care era scrisă o adresă și m-a rugat să o iau prin centru. Am avertizat-o că s-ar putea să coste mult cursa, dar atunci mi-a zis:

Nu mă grăbesc, mă duc la azil.

Mi-a povestit pe drum că nu mai are pe nimeni și că doctorii i-au spus că nu mai are mult de trăit. Atunci am oprit aparatul, hotărât că NU voi taxa această cursă.

Două ore ne-am tot plimbat prin oraș. Mi-a arătat locurile în care a lucrat sau a trăit cele mai frumoase momente din viață.

Au fost momente în care m-a rugat să opresc în dreptul unor clădiri și n-a spus nimic. Parcă ar fi ținut momente de reculegere.

Era aproape asfințit când mi-a spus că a obosit și că dorește să ajungă la adresa de pe hârtie. Și s-a lăsat liniște.

Am ajuns și la azil. O așteptau doi îngrijitori atenți. A vrut să îmi plătească atunci cursa.

I-am spus că nu-mi datorează nimic. Ea a insistat. I-am spus că am și alți clienți și m-am aplecat și am îmbrățișat-o.

Mi-a mulțumit că i-am făcut ziua mai frumoasă. Am plecat atunci. În spatele meu s-a închis ușa azilului. Încheierea unei vieți.

Am condus fără să gândesc după această cursă. M-am gândit că dacă un alt șofer, poate unul nervos și irascibil venea să preia această cursă? Dacă refuzam eu cursa și bătrânica nu avea parte de momente frumoase? Dacă plecam și nu mai așteptam?

Eu nu consider că am făcut ceva deosebit cu viața mea. Am fost învățat să cred că viața se învârte în jurul unor momente frumoase sau semnificative. Dar, momente frumoase se găsesc chiar și în micile lucruri, aparent banele.