După ce a primit Premiul Nobel pentru Fizică, în 1922, marele savant danez Niels Bohr a fost căutat de către producătorii de bere de la ”Carlsberg”. Aceștia i-au făcut cadou o casă, foarte aproape de fabrica lor și de aici au tras o țevușcă, prin care omul de știință putea să bea ”la infinit”. Bohr a mai trăit 40 de ani din acel moment, dar nu se poate preciza cu exactitate cantitatea consumată
Niels Hernik David Bohr a pornit la drum, în viață, pe 7 octombrie 1885, la Copenhaga. Tatăl, luteran devotat, era profesor de fiziologie la Universitatea din oraș. De mic a fost atașat de fizică, așa că a rezolvat un doctorat rapid, în 1911. E momentul în care vrea să-și completeze studiile în străinătate, la o instituție de învățământ de top. Scrie celor de la ”Fundația Carlsberg”, pe 20 iunie 1911, și le explică al său caz. Da, fundația respectivă e lipită de fabrica de bere.
”Carlsberg” avea un laborator propriu încă de la 1875, când izolase ”Saccharomyces pastorianus”, drojdia ce ajută la producerea licorii magice la scară largă. Un an mai târziu, în 1876, J.C.Jacobsen, fondatorul firmei, aduce de acasă un milion de coroane daneze și pune bazele unei fundații, ce avea drept scop susținerea și dezvoltarea științei, pe toate palierele. Bohr este iubit, aici, din prima clipă. Devine un obișnuit al ”Fundației Carlsberg”, ce începe să-l ajute cu bani încă din 1911. În primul an merge la Cambridge, apoi, în 1912, la Universitatea din Manchester. Aici e luat sub aripă de un titan, Ernest Rutherford, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, în 1908, cel considerat de toți ”părintele” fizicii nucleare. Din 1916, e ”prof” la Universitatea din Copenhaga. Vrea mai mult. Fondează, în 1920, Institutul Nordic pentru Fizică Teoretică, pe care-l va conduce până la a sa moarte.
Începe să lucreze la crearea mecanicii cuantice, a teoriei nucleului și a teoriei fisiunii nucleare. În 1922, primește Premiul Nobel pentru Fizică, pentru munca depusă în analizarea structurii atomice și a radiației. Imediat, ”Fundația Carlsberg” îi donează o casă, în semn de prețuire. Dar vila nu e una oarecare, din contră!
Marele savant, în anii tinereții
Domnul Jacobsen, fondatorul, a lăsat, prin testament, că locul poate fi folosit, la moartea sa, de orice personalitate daneză care-și canalizează activitatea pe știință, literatură sau artă. Se stinge în 1914. Din acel moment, aici se mută Harald Hoffding, filosof și teolog. Deși unii autori spun că acesta a locuit până în 1931, se pare că a viețuit aici doar până în 1922, când Bohr a primit cheile. Puțini cunoșteau însă că dată fiind apropierea de fabrica de bere, de aici până în bucătăria vilei fusese trasă o țevușcă, prevăzută, la unul dintre capete, cu un robinet. Astfel, ”locatarul” putea bea bere la ”infinit”. Bohr a locuit aici, cu soția și cei șase copii, până în 1943, an în care au fugit din calea celui de-al Doilea Război Mondial. Aveau să se reîntoarcă în 1945. Nu se știe cu exactitate cantitatea consumată de familia savantului, stins la 1962.
