Urmărește A1 pe Discover”Biroul Permanent Municipal Craiova a aprobat, în unanimitate, candidatura mea la Primăria Craiovei. Am fost foarte onorată să constat, în urma sondajului de opinie realizat, că locuitorii oraşului consideră că am fost cel mai bun primar de după revoluţie şi că un procent foarte mare dintre ei îşi doresc să revin ca primar”, a declarat Olguța Vasilescu.
Aceasta a menționat că în următorii patru ani va depune toate eforturile ca toți cetățenii din Craiova să se regăsească în proiectele primăriei.
Ea precizează că în perioada imediat următoare va prezenta echipa şi programul cu care vine la primărie, cu o listă de investiţii necesare ”nu doar pentru ridicarea gradului de confort, ci şi pentru a avea cel mai frumos municipiu reşedinţă de judeţ din România”.
Cine este Lia Olguța Vasilescu
Lia Olguța Vasilescu a absolvit Facultatea de Litere și Istorie din Craiova, specializarea română–italiană, în anul 1997 și Colegiul Național de Apărare în anul 2001. Este doctor în sociologie la Universitatea din București.
În 1991, Lia Olguța Vasilescu a intrat în politică, în Partidul România Mare. Trei ani mai târziu, aceasta a devenit președintele Organizației de Tineret România Mare Dolj.
În anul 2000 a fost promovată de Corneliu Vadim Tudor pe listele partidului pentru un loc în Camera Deputaților. A câștigat un loc de deputat și, astfel, din 2000 până în 2004 a fost și purtătorul de cuvânt al PRM.
În 2004 a obținut un nou mandat de deputat, însă, la sfârșitul anului 2007, a demisionat din PRM și s-a înscris în PSD.
A fost senator în legislatura 2008–2012, până în luna iunie, când a demisionat din Parlament, după ce a câștigat Primăria Municipiului Craiova.
Din ianuarie 2017 și până în noiembrie 2018 a ocupat fotoliul de ministru al Muncii în guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Ulterior, președintele Klaus Iohannis a respins în repetate rânduri nominalizările ei la funcțiile de ministru al Transporturilor și ministru al Dezvoltării, invocând drept motive lipsa de experiență, „limbajul folosit în comunicările publice” și „presiunile asupra justiției”.
